Simplu si complicat

Capitolul 10

DN: Ce dragut ca v-ati gandit... Plecam acasa. Baietii erau deja acolo. Nici nu intram bine pe usa ca ma suna domnisoara Nicola. Eu: Alo? DN: Katrina, vino repede aici! Eu: Ok. Apoi inchid telefonul. Eu: Robert ne duci tu? R: Sigur. Duceti-va in masina. Ne-a dus acolo, am fugit pana la "receptie" unde era domnisoara Nicola. Femeia aceea inca era acolo. Eu: Ce s-a intamplat? DN: Trebuie sa-ti spun ceva... Eu: Ce e??? DN: Uita-te in stanga. In stanga mea era femeia aia. DN: Spune-i „Buna" mamei tale. Eu: CE? Ea e mama...? Femeia: Da... Apoi o iau in brate si incep sa plang. Mama: Ce dor mi-a fost de tine! Te-am cautat peste tot! Eu: De ce m-ai lasat? Mama: Nu aveam cum sa te crestem... Eu plangeam in continuare Mama: Hai, hai sa mergem. Eu ma duc s-o imbratisez pe domnisoara Nicola si sa-i multumesc, apoi mergem. Pe drum vorbim mult. Sabi: Deci... care e numele adevarat al Katrinei? Mama: Elissa. Eu: E mult ai bun decat Katrina ---------------------------------------------------