Capitolul 6

18 1 0
                                    

Eu ma duc la usa si dintr-o data el... MA SARUTA?! M-a saruta si eu nu faceam nimic... oare chiar voiam asta? Eu ma trag usor, apoi il intreb: Eu: De ce ai facut asta? R: Ca sa iti arat ce insemni pentru mine... *spune el plecand* Eu: Stai! ... si eu simt la fel... Robert ma saruta din nou si apoi ma strange in brate... R: Ne vedem maine! Eu: Da... Ma intorc si ii vad pe nebunii aia doi ( Sabi si Seba ) uitandu-se mirati la mine. Eu: Ce? Sabi: Ea tocmai... Seba: Da, asa cred... Sabi: Katrina are iubit, Katrina are iubit! *spune alergand prin casa ca un copil mic* Eu: Da, da. Mare lucru! Sabi: Si tocmai ai avut primul sarut Eu: Asa-i, asa-i! Chiar ca e mare lucru!!

Apoi ne luam de maini si sarim in sus strigand „Yaaaaaaay!" Apoi ne ducem sus, iar Seba ramane la noi peste noapte. A doua zi ne trezim si facem rutina obisnuita. Eu ma imbrac cu o fusta neagra si o bluza in carouri Plecam la liceu si dupa ora de romana Robert vine la mine: R: Ce faci, iubita? Eu: Bine tu? R: Bine, uite ti-am luat ceva... *spune scotand o cutie din buzunar* Eu o deschid si vad o bratara subtire si aurie cu cativa delfini pe ea. Eu: Iubire, nu trebuia R: Ba da! Eu: Mersi! Apoi il sarut luuuuuuuuuuuuuuuung si suna enervantul clopotel... Mergem in banci si stam, stam , stam, dar profa nu vine. Mai bine pentru noi!! Se termina ora si mergem acasa ( azi avem liber ). Seba vine cu noi, dar Robert are putina treaba. Stam putin. Seba si Sabi susotesc ceva...,apoi se uita la mine cu o fata de catelus... Eu: Ce-ati mai facut? Sabi: Nimic... Eu: Atunci ce e? Sabi: Voiam sa-ti spun ca eu si Seba... ---------------------------------------------------

Simplu si complicatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum