CAPITOLUL III

38 1 1
                                    

Aşezat la o masă, pe terasa unui restaurant, Nicholas Solomon privea tăcut ceaşca de cafea de care nici măcar nu se atinsese. Tresări zărind umbra cuiva aşternându-se peste masă. Îşi ridică încet privirea şi întâlni un ins blond de vreo treizeci şi ceva de ani, cu un trup bine clădit. Tipul îşi scoase ochelarii de soare şi dezvălui nişte ochi de un albastru intens. Brusc, Nicholas se simţi invidios pe acel tip. El era exact opusul acestuia: un bărbat obişnuit, de înălţime medie, şaten cu ochi căprui.

- Maximilian Aristid! se prezentă blondul.

Psihiatrul îi strânse mâna.

- Nicholas Solomon!

Blondul se aşeză în faţa lui.

- Cu ce vă pot fi de folos?

- Vreau să aflu anumite informaţii despre un anumit individ... Dominick Bauer.

La auzul acelui nume, blondul tresări. Nicholas privea în altă parte, astfel încât nu îi observă gestul.

- Vreau să îl urmăriţi!

- Din ce motiv doriţi să îl urmăresc?

Nicholas scoase din servietă dosarul Aidei. Detectivul îl luă şi citi cu voce tare numele.

- Aida Nechifor

.

- O cunoaşteţi?

Detectivul dădu indiferent din umeri.

- Nu.

- A fost model.

- Aaa! Şi acum nu mai este?

- Acum se află la… ospiciu! rosti Nicholas pe un ton scăzut.

Detectivul îl privi brusc cu foarte mult interes.

- Soţul ei, Dominick Bauer – continuă psihiatrul – susţine că a încercat să îl omoare şi apoi să se sinucidă.

- Şi?!?

- Nu prea cred versiunea lui! Aida este perfect sănătoasă. Sunt convins că nu ar fi încercat să îl omoare dacă nu ar fi avut un motiv serios. Însă Aida nu e capabilă să omoare nici

măcar

o muscă. Are un suflet atât de nobil… Dacă aţi vedea-o…

Blondul îşi puse ochelarii de soare la ochi.

- Unii oameni îşi ascund foarte bine psihicul bolnav.

- Nu şi Aida!

- O să fac ceea ce mi-aţi cerut! Ne vom auzi curând la telefon! La revedere!

- La revedere!

Nicholas Solomon rămase din nou singur, privind în gol ceaşca de cafea neatinsă.

 

 

***

 

 

Maximilian Aristid rememora discuţia ce o avusese cu Nicholas Solomon.

" O cunoaşteţi? " îl întrebase psihiatrul referindu-se la Aida.

" Nu. " răspunsese el indiferent.

- La naiba! scrâşni detectivul printre dinţi.

Cum să nu o cunoască? Îi cunoştea fiecare cută din jurul gurii atunci când ea râdea, îi cunoştea fiecare părticică din trup, parfumul pielii ei albe şi catifelate, fiecare fir de păr, dulceaţa buzelor... O cunoştea mai bine ca oricine!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 24, 2011 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

IUBIREA ARE LIMITE?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum