Ne avem ca fratii [SasuSaku]

Jurnalul Sakurei

Sasuke P.O.V.

Acestea fiind spuse, am deschis dulapul cautand haine de schimb cand deodata imi cade ceva in cap. Era jurnalul Sakurei...

Sasuke: Baietii, tocmai mi-a cazut in cap jurnalul Sakurei...

Naruto: Nu, nu, nu, nu! Absolut nu! Stiu la ce te gandesti, dar nu-l putem citi.

Sasuke: Stiu, dar...

Naruto: Dar ce, Sasuke? Iti dai seama in ce hal se va supara daca afla ca l-am citit?

Itachi: Poate nu va afla...

Naruto: "Poate nu va afla". Pe cat punem pariu ca va afla? Si Itachi, tu de partea cui esti?

Sasuke: Stiu ca nu ar trebui sa-l citim, dar ce baiat poate rezista sa nu citeasca jurnalul unei fete?

Itachi: Huh, are dreptate...

Naruto: Oh bine...

Sasuke: Deci pe prima pagina scrie asa: " Bun venit in lumea mea. Locul unde culorile nu exista, iar poarta imaginatiei este larg deschisa gata sa porneasca razboiul gandurilor.". Iar apoi coninua: " Draga jurnalule, eu sunt...Defapt, cine sunt eu? O visatoare care vrea multe de la viata dar obtine putine, o nebuna indragostita de baiatul cu ochii albastri, o modesta cand vine vorba de frumusete, o ciudata care se descarca intr-un jurnal. Sunt doar eu...atat.". "Draga jurnalule, asta e oficial cea mai oribila zi din viata mea. Tata a...Tata...Oh Doamne e...e ingrozitor...Ma simt ca si cum jumatate din inima mea s-a spulberat, ca si cum am ramas doar eu pe intreg pamantul. Simt deja cum secundele in ani trec..." 

Itachi: Ma intristeaza doar ascultand...

Naruto: Da, dar intr-un fel, o inteleg...

Sasuke/Itachi: Da, si eu...

Sasuke: " Draga jurnalule, casa noua. Dinnou...Iar mama e plecata. Dinnou...Sunt singura, in pat, nimic nu-mi taie greata si doar tavanul imi mai spune: Buna dimineata... Si stau si ma gandesc, daca as disparea, oare cineva mi-ar simti lipsa? Probabil ca nu...La urma urmei nu am nici un prieten, tata nu mai e, iar mama...Pe mama o iubesc. Enorm de mult. Dar in ultima vreme e asa ocupata cu munca incat abia de ne mai vedem. Huh, ma intreb...Oare cum e sa ai prieteni?

Naruto: Mai bine sarim cateva pagini...

Itachi: Da...

Sasuke: Bine...Uite, incepand de aici e cand ne-a cunoscut pe noi. " Draga jurnalule, ne-am reintors insfarsit in Tokyo, locul unde ne-am despartit de tata. Tot ce-i aici imi aminteste de el, iar asta ma face sa ma simt fericita si...iubita. Oh apropo, azi am cunoscut un baiat la noua mea scoala. Il cheama Sasuke. E arogant, inganfat si plin de el, dar stii ce? Nu cred ca e o persoana chiar asa rea..." "Draga jurnalule, il mai tii minte pe baiatul de care-ti vorbeam zilele trecute? Ei bine, se pare ca misteriosul iubit al mamei mele este tatal lui. Si pai, se pare ca vom fi frati si tot ce sper este sa ne intelegem."   "Draga jurnalule, astazi l-am cunoscut pe Naruto, cel mai bun prieten al lui Sasuke. Chiar daca abia l-am cunoscut, cred ca el e genul de persoana care te face sa zambesti chiar si atunci cand mii de lacrimi iti inunda chipul. Si sunt sigura ca in viitor voi putea demonstra asta. Pe de alta parte, azi, in timp cel asteptam pe Sasuke, un tip dubios a vrut sa, ei bine, stii tu...Si aproape reusise, dar a fost de ajuns un tipat si Sasuke a aparut imediat. L-am strigat din instinct si ma bucur c-am facut-o. Imi era frica, plangeam, tremuram, dar eram fericita. Eram fericita ca el era acolo...Cu mine. De cand a murit tata, el e singura persoana in bratele careia ma simt protejata, iar asta e un sentiment pur si simplu minunat si...unic!"

Itachi: Emotionant...

Naruto: Ce zice mai departe?

Sasuke: La pagina asta e un bilet...Scrie asa: " Dragi baieti, daca ati ajuns pana aici, inseamna ca ati aflat trecutul meu si tot ce simt. Asa ca, aveti grija sa nu va prind, pentru ca daca o fac, ma voi supara rau de tot pe voi!" Eh...

In acel moment, ne-am intors toti 3 privirea catre Sakura. Dormea cu zambetul pe buze. Acel zambet...E malefic...Am oftat toti usurati cand am vazut ca doarme.

Sasuke: Aham...Continui: " Draga jurnalule, noua mea familei se mareste odata cu venirea Craciunului. Daisuke si Kirasuke, noi mei verii. Pentru inceput, ar trebui sa invete sa bata la usa pentru ca era sa mor de frica atunci cand au dat buzna in casa...Pe de alta parte, sunt niste baieti super ok, amuzanti, grijulii si iubitori. Oh da, sa nu uit. Sasuke si tatal lui, dupa mii de certuri, majoritatea avandu-ma pe mine drept subiect ceea ce ma face sa ma simt vinovata...Ideea e ca insfarsit s-au impacat. Ma bucur atat de mult pentru ei. Iar acum, Itachi. El e fratele mai mare al lui Sasuke si acum si al meu. Ce cred despre el?  E adorabil, dragut si intelegator. Dar totusi el si Sasuke sunt frati. Ambii sunt grijulii, protectori, prietenosi, de incredere si mai ales iubitori. Au exact aceasi personalitate si exact aceleasi reactii. Si stii ce cred? Cred ca certurile si lucrurile stupide pe care si le spun, e modul lor de a arata cat de mult tin unul la celalalt si ca orice ar fi, se pot baza unul pe  altul. Si sincer, fara micile lor certuri, ar fi oribil pentru ca...Nu ar mai fi ei insusi, iar ei sunt perfecti exact asa cum sunt acum"

Naruto: Eh, sa va aud acum.

Itachi: Modul nostru de a face ce? Ce gluma de prost gust...

Sasuke: Huh, absolut ridicol...

Naruto: Sa inteleg ca asta inseamna: *imitandu-l pe Itachi* Da, cred ca are dreptate. *imitandu-l pe Sasuke* La urma urmei, suntem frati.

Itachi/Sasuke: Mai taci, idiotule!

Sasuke: "Draga jurnalule, ma simt oribil, absolut oribil. Am avut o zi ingrozitoare. Am fost rapita si dusa la o cladire abandonata si aproape am fost...violata...Din fericire au aparut baietii. Ma bucur ca au fost acolo. Dinnou...Ma simt atat de prost...Ca si cum am fost folosita...Imi e atat de frica...Stiu ca nu ar trebui, dar imi e. Si tot ce pot sa fac e sa plang si sa ma ascund in spatele baietilor care ma protejeaza mereu. Intotdeauna isi pun viata in pericol pentru a ma ajuta, iar asta ma face sa ma simt un fel de papusa de portelan, dar tot nu pot face nimic.Tot ce sper e ca ei sa nu pateasca nimic. Niciodata. Nu stiu cum voi trece peste toate astea...O sa incerc sa zambesc si sa ma comport ca si cum nimic nu s-a intamplat. In orice caz, stiu ca daca ii am pe ei, voi reusi sa trec cumva peste toate astea."

Nu am mai putut contiua sa citim...Are atata incredere in noi, iar daca afla ca i-am citit jurnalul, toata increderea se va spulbera. Asadar, am pus jurnalul la loc in dulap si ne-am pus la culcare. Maine nu mai scapam de antrenamentul Sakurei, deci va fi o zi lunga...