Ne avem ca fratii [SasuSaku]

Nu pot suporta ideea de a te pierde

Sasuke P.O.V.

A plecat...Ea chiar a plecat...Nu pot sa cred asta. Voi puteti crede? Pentru ca eu nu pot. Spuneti-mi ca visez. Ma jur ca mi-as da si viata doar ca asta sa fie un vis. In momentul de fata, stam toti 5 in living, plangandu-ne de mila...

Fugaku: E asa pustiu fara ele...

Itachi: Da...Nu pot sa cred ca ele chiar au plecat...

Suigetsu: Eu pot, dar nu vreau s-o fac. Ea e prima fata in care am avut incredere dupa mult timp, iar acum a plecat...

Naruto: Imi e asa dor de ea desi abia a plecat...

Sasuke: Trebuie sa facem ceva. Nu se poate termina asa.

Itachi: Si ce propui?

Sasuke: Sa mergem dupa ele.

Itachi: Genial, hai.

Fugaku: Hey, hey, stati asa. Nu putem merge dupa ele. Probabil au ajuns deja la aeroport. Si oricum, Saga nu se va razgandi.

Sasuke: Si ce daca au ajuns deja la aeroport? Stiu ca o iubesti enorm pe Saga, asa ca vino cu noi si taci. Daca reusim sa le prindem, pun pariu pe orice ca se va razgandi.

Fugaku: De ce esti asa sigur?

Sasuke: O prietena buna mi-a spus odata: " Orice e posibil intr-o situatie limita".

Fugaku: Huh...Bine. Toti, sus in masina mea.

Sakura P.O.V.

Ma aflu in masina cu mama. Suntem la aproximativ 1 km distanta de aeroport. Nu pot sa cred ca am plecat. Chiar am plecat...

Saga: Uite scumpo, stiu ca nu vrei sa pleci, dar e mai bine asa.

Sakura: Gresesti, mama. E mai rau. As prefera sa mor, de cat sa plec de langa ei, spun eu, cateva lacrimi aparandu-mi pe chip.

Saga: Imi pare rau, dar nu va mai pot pune in pericol.

Dupa asta, nici una dintre noi nu a mai spus nimic. Ma simt oribil. Va jur ca tot ce vreau acum, e ca ei sa fie aici. Langa mine. Simt ca nu voi putea sa-mi mai fac prieteni. Fara ei ma simt complet singura...Ma simt la fel de rau ca atunci cand a murit tata. Oribil...Mai aveam putin si ajungeam la aeroport, cand o masina ne-a blocat drumul. Mama a reusit sa puna frana exact inainte de a face contact cu cealalta masina. Din ea au iesit Sasuke, Itachi, Suigetsu, Naruto si Fugaku. Am iesit si noi doua repede pentru a vorbi cu ei.

Saga: Sunteti nebuni?! Daca am fi intrat in voi? Am fi putut muri!

Itachi: Dar toti suntem bine.

Sakura: Ce faceti aici?

Sasuke: Nu esti fericita sa ne vezi?

Sakura: Glumesti? Sunt extaziata! spun eu imbratiandu-i pe rand. Dar acum serios. De ce ati venit?

Naruto: Am venit sa va luam acasa.

Sakura: Huh...?

Suigetsu: Doar nu credeai ca scapi asa usor de noi, nu? spune el, facandu-ma sa rad.

Saga: Bine, deci de la copii ma astepta, dar tu Fugaku? De ce ai venit?

Fugaku: Nu i-ai auzit? Am venit sa va luam acasa.

Saga: Am vorbit deja despre asta si am stabilit ca e mai bine ca noi doua sa plecam, corect?

Fugaku: Da...

Saga: Atunci de ce?

Fugaku: Pentru ca nu pot suporta ideea de a te pierde.

Atunci mamei i-a aparut un zambet pe fata, urmat de mii de lacrimi. Lacrimi de fericire. La imbratisat strans pe Fugaku, dupa care s-au sarutat scurt.

Itachi: Sa inteleg ca va intoarceti?

Saga: Pai, aproape ati murit incercand sa ne opriti deci cred ca nu prea am de ales.

Sakura: Mersi, mama, spun eu imbratisand-o. Te iubesc.

Saga: Si eu pe tine, scumpo.

Sasuke: *sopteste* Vezi tata, orice e posibil intr-o situatie limita.

Acestea fiind spuse, mama si Fugaku s-au suit in masina mamei, iar noi restul in masina lui Fugaku, pornind toti spre casa.

Sakura: Acum serios. Ce-ati fi facut daca mama nu ar fi reusit sa puna frana la timp?

Suigetsu: Am fi murit, spune el, incepand toti sa radem.

Nu pot sa cred ca tot acest cosmar s-a transformat intr-o secunda intr-o intamplare ca in basme. Acum chiar ma simt ca o printesa.

Gata si capitolul asta. Din moment ce nu-mi plac finalurile triste, m-am gandit sa fac in asa fel incat Sakura si mama ei sa nu plece. Apropo, scuzati intarzierea, dar stiti si voi cum e cu scoala. Sunt clasa a VIII-a si ne-a luat din prima zi cu predarea :((( Oricum, va astept parerile ^^ -_^