Ne avem ca fratii [SasuSaku]

Cearta stupida,reactii stupide...

Sasuke P.O.V.

Naruto a plecat mai devreme pentru ca spunea ca are ceva de facut. Asta-i ciudat...Oricum, noi am avut parte de aceasi poveste de dimineata: am trezit-o pe Sakura, ea a spus ca mai sta putin, apoi a realizat ca avem scoala, a tipat si a sarit din pat, inchizandu-se in baie. Totusi, ziua ne-a cam fost stricata...

Saga: Sakura,am ceva important sa-ti spun.

Sakura: Ce s-a intamplat?

Saga: Afara ma asteapta o masina...Plec in Europa pentru 3 luni...

Sakura: P-Poftim...? Si de ce nu mi-ai spus pana acum?

Saga: Pentru ca nu stiam. M-au sunat abia aseara sa ma informeze...

Auzind asta, Sakura a sarit direct in bratele mamei sale.

Saga: Te iubesc,scumpo.

Sakura: Si eu pe tine!

Saga: Si Sasuke...

Sasuke: Nu va faceti griji. E pe maini bune.

Saga: Stiu si-ti multumesc pentru tot ce faci.

O priveam cum paraseste casa. Sakura era foarte trista si cum asta nu era de ajuns a mai aparut si nerodul de taicamiu'.

Fugaku: Bun, acum ca a plecat mama ta, te anunt ca imediat ce vii de la scoala, sa-ti faci bagajele. Am un prieten care detine un orfelinat. Am vorbit cu el si vei sta acolo cat timp mama ta lipsteste.

Sakura: C-Ce...?

Sasuke: Sa mori tu ca ea pleaca? Stii si eu am un prieten al carui tata detine un spital de nebuni. Am vorbit cu el si e de acord sa te tina sub supraveghere timp de 3 ani. Nu e senzational?

Fugaku: Nu te mai baga,Sasuke. Sau pleci si tu.

Sasuke: Poftim? Sa ma trimiti tu la orfelinat? Stai calm ca plec singur, dar nu la orfelinat. La Naruto, acolo ma simt mai bine decat aici.

Fugaku: Nici sa nu te gandesti sa te muti cu mizerabilul ala!

Sasuke: Oh da? Priveste-ma.

Fugaku: Ai lasa-o pe Sakura singura?

Sasuke: Off...Pentru prima data ai si tu dreptate...Bine, nu plec, dar ai face bine sa-ti tii gura aia pana nu ti-o sparg. Iar acum te rog sa ne scuzi, dar trebuie sa plecam la scoala. Hai Sakura.

Am luat-o pe Sakura de mana si am iesit din casa, trantind usa in urma noastra. Ce draci am!!!

Sakura P.O.V.

Sasuke ma tinea foarte strans de mana. Puteam sa simt cum imi pocnesc venele de la incheietura si cum oasele degetelor parca erau sfaramate in mii de bucatele.

Sakura: Sasuke...D-Doare...

Imediat ce am spus asta, Sasuke mi-a eliberat mana din stransoare, fara ca macar sa ma priveasca.

Sakura: Umm...Esti bine?

Sasuke: Da, Sakura. Ma simt exceptional nu e evident? Ma simt atat de bina ca m-a certat din nou cu tata incat, daca as mai fi stat un minut acasa, Usa de la intrare ar f trebuit sa fie inlocuita, masa din bucatarie reasamblata, iar eu si tata am fi avut nevoie urgent de o operatie pentru a ne muta la loc maxilarul. Si stii ce? E numai din cauza ta!

Nu am mai spus nimic. Simteam ca daca mai spun ceva, orice, as fi sfarsit prin a ma certa ingrozitor cu el. Este prima data cand imi vorbeste asa si are si de ce. In locul lui, mi-as fi vorbit asa de mult, avand in vedere de cate ori s-a certat cu tatal lui din cauza mea. Off... Se pare ca in final tot ce stiu sa fac este sa le creez probleme persoanelor pe care le iubesc...