Fumul Tigarii

,,Do you hate me?"

Stau turceste si admir peisajul. Soarele isi face loc prin perdea. Eram eu, un pat, haine aruncate pe jos si el...el dormea fara a stie fara sa isi dea seama de greseala facuta. La un moment dat se intoarce cu fata la mine. Deschide ochii dar apoi îi inchide. Dupa cateva secunde realizeaza ca sunt reala si se ridica speriat.

-Alison, ce dracu faci aici?

-Aceeasi intrebare mi-o pun de cateva minute.

-Nu face pe proasta. De ce esti la mine acasa?

-Tu nu-ti mai amintesti nimic de aseara, nu?

-Sincer nu prea.

-Mdea pai hai sa te luminez un pic. Suntem inca acasa la Michael, suntem dezbracati, toate hainele noastre sunt pe jos si e un prezervativ chiar in mijlocul camerei. Tu ce crezi ca s-a intamplat?!

A stat cateva minute uitandu-se in alta parte apoi realizand ce s-a intamplat si-a izbit palma de frunte si a oftat nervos incepand sa se imbrace.

-Tu de ce esti suparata? Am crezut ca asta vrei de cand ai venit.

-Tu chiar crezi ca eu am uitat ce ai facut acum un an?

-Poftim?

-Crezi ca eu am uitat ca tu m-ai mintit si nu mi-ai spus de viata ta secreta? Daca ar trebui sa fie cineva supatata eu sunt aceea. Si tu esti acela care ar trebui sa isi ceara scuze!

-Cred ca glumesti. Sa-mi cer scuze? De ce? Ca te-am mintit? Din cate imi amintesc in ziua aia ti-am cerut scuze de o mie de ori. Dar tu nu, tu ai preferat sa pleci cu fatalaul ala si sa ma lasi pe mine aici ca un fraier si cu inima zdrobita!

Tonul sau se transformase de la unul rece si indiferent la unul care exprima multa furie tipand si facandu-ma sa tresar.

-Ai idee cat de ingrijorat am fost?! La inceput credeam ca iar ai fost rapita. Ca o sa te pierd din nou. Dar adevarul era altul. Tu defapt ai vrut sa fugi de mine! Stii cat te-am cautat? Am luat o groaza de orase in parte sperand ca te voi gasi. Dar apoi am stat si m-am gandit, oare de ce caut o persoana care nici nu vrea sa fie gasita?! Asa ca am incetat. Am incetat sa te caut si am incetat chiar sa te iubesc!

Vorbele sale pareau adevarate si ma lasau fara cuvinte. Cand am vazut ca a facut o pauza am incercat sa rostesc si eu ceva cu o voce micuta si foarte balbaita.

-E-era nevoie s-sa-mi dovedesti c-ca iti p-pare r-rau. Si sa-mi a-arati c-ca ma i-iubesti.

-Ti-am spus! Ti-am spus ca te iubesc de nu stiu cate ori, Alison! Prima oara in parc ti-am zis ca te iubesc, dupa ce ne-am impacat ti-am zis ca te iubesc, cand am facut sex pentru prima oara ti-am zis ca te iubesc, eu tot timpul ti-am spus ca te iubesc!

Deja incepuse sa urle dand cu pumnul in lama de pe noptiera si spargad-o. Mie imi venea sa plang dar ma abtineam cat de tare puteam.

-Dar nu. Acum nimic nu mai e la fel. Nimic nu este si nici nu va mai fii la fel vreodata! Greseala nu a fost ca m-am culcat cu tine. Greseala a fost ca te-am iubit!

-S-Si acum n-nu ma m-mai i-iubesti?

-Nu, ba dimpotriva, te urasc pentru ce mi-ai facut!

-M-ma urasti?

-Da, Alison te urasc!

Atunci nu am mai putut si am dat frau liber lacrimilor. Fiecare cuvant rostit era ca un cutit care venea spre mine lasandu-ma fara viata.

-Minti! incep si eu sa urlu printre lacrimi. Minti pentru ca atunci cand iubesti pe cineva nu il poti urî! Asta inseamna ca tu nici macar nu m-ai iubit!

Enervat peste masura veni spre mine ca o furtuna si imi cuprinse barbia cu degetul mare fortandu-ma sa ma uit in ochii lui.

-Uita-te la mine!

Am intors capul fara sa-i ascult comanda lucru care l-a enervat si mai tare.

-Am spus sa te uiti la mine!

-Nu-mi comanzi tu mie!

Il facusem sa turbeze. Atunci m-a luat de inchieieturi si m-a izbit cu capul de perete lipindu-si fata de a mea.

-Nici nu ai idee cat de mult te-am iubit! Ai fost iubirea vietii mele dar tu esti cea care si-a batut joc de mine. Din vina ta am ajuns sa te urasc. Numai din vina ta!

Cuvintele lui mi-au ramas tiparite in minte facandu-ma sa plang si mai tare. Mi-a dat drumul la maini aruncandu-mi o privire in sila si deschizand usa aproape rupand clanta. La usa Luke si Michael trageau cu urechea iar cand Tobias a deschis usa acestia au cazut unul peste celalalt. Acesta îi ocoli si pleca.

Eu am inceput sa plang si mai tare Melody venind in fuga spre mine.

-Shhh e ok. Toti am auzit.

Lacrimile mele curgeau fara oprire. Nu intelegeam de ce plang. Oare eu inca il iubeam?

Tobias POV:

Am parasit in fuga apartamentul. Parca si afara o puteam auzi pe Alison plangand. Plansul ei mi-a ramas tiparit in minte. Am inceput sa fug si mai repede sperand ca nu voi mai auzi nimic dar toate erau in mintea mea.

Ajung acasa acolo unde imi arunc hainele si incep sa dau cu pumnii in pereti.

-Ai grija, daca îi spargi, tu platesti.

-Tu ce naiba mai vrei?

-Am crezut ca iti era dor de mine.

-Ei bine nu mi-e. Hopa te-ai inselat, asa ca ce ar fi sa iesi acum afara?

-Ai grija, te pot spune oricand lui tati.

Enervat peste masura i-au pistolul de pe masuta de cafea si il indrept spre ea. Speriata face cativa pasi in spate pana cand ajunge lipita de perete fiind sansa mea. I-am pus pistolul la tampla facandu-i respiratia sa se accelereze.

-Cred ca ai uitat care ne era intelegerea. Tu nu îi spui nimic tatalui tau iar eu nu-ti zbor creierii. Chiar e nevoie sa complicam lucrurile?

Aceasta dadu din cap negativ apoi las pistolul jos lasand-o sa rasulfe.

-E din vina lui Alison, nu-i asa?

-Nu te priveste pe tine.

Apoi ma duc sa imi fac un dus incercand sa ma calmez desi gandul meu era tot la Alison.

Hey dragilor! Din cate vedeti am bagat cam multa cearta in capitolul asta dar nu o sa mai fie asa multa in capitolele urmatoare. Ca deobicei scuzati greselile. Kiss and love all :* <3.