Fumul Tigarii

,,Did you miss me?"

Deschid ochii somnoroasa vazand cum razele soarelui patrund usor pe fereastra. Ma intind dupa care ma dau jos din pat si imi fac rutina. Ma imbrac repede si ajung in bucatarie.

-Mai sa fie! S-a trezit chiar frumoasa adormita.

-Neata si tie. Te-ai trezit cu fata la cearceaf? Deobicei pareai mai vesel dimineata.

-Ti se pare tie ca nu sunt vesel?

-Oarecum.

-Hey te-ai uitat in calendar? Mai sunt doua saptamani pana la...

-Te rog nu-mi aminti. Gandul ca a trecut deja un an ma face sa ma simt ca o idioata.

-Nu te pot sustine. Din nefericire locuiesc pe banii tai.

-Si uite de-asta sunt eu asa de fericita cu tine. Ca nu ma mai poti insulta de la mica ta ,,escapada" pe banca.

-Eu nu te insultam nici inainte.

-Asta cam asa e.

Am luat loc la masa iar Luke imi intinse o cana cu cafea. Sorb din ea apoi imi iau inima in dinti si imi dau drumul.

-Luke?

-Da?

-Vreau sa ne intoarcem la New York.

-Ce? Cred ca ti-am pus prea mult zahar in cafeaua aia.

-Nu, vorbesc serios. Vreau sa ne intoarcem la New York.

-Alison tu iti dai seama ce spui? Tu spui ca dupa un an in care am stat numai in Brazilia fara sa dam vreun semn de viata, ne intoarcem ca si cum nimic nu s-a intamplat?

-Daca o spui asa....

-Alison asta nu e o gluma. Cand ai plecat de acolo ai spus ca nu vrei sa te mai intorci niciodata.

-Uite ca m-am razgandit.

-Ti-e dor de el, nu-i asa?

-Nu numai...mi-e dor de Melody,  de Michael chiar si de Zack. Pe ei i-am lasat fara vreun motiv. Si chiar imi lipsesc.

-Daca nu veneam cu tine si pe mine m-ai fi lasat, nu-i asa?

-Ma doare sa-ti spun ca da.

-Bun si daca sa zicem ca intr-adevar ne-am intoarce la New York, cum crezi ca s-ar simti ei? Pune-te pentru o secunda in locul lor. Tu ce ai face?

-Nu stiu. Nu m-am gandit niciodata asa. Chiar ai dreptate. Of doamne unde mi-o fi fost capul atunci cand am plecat?

-Aceeasi intrebare mi-o pun si eu de cand am ajuns.

-Scuza-ma de intrerupere dar tu esti ala care a vrut sa vina cu mine, iti amintesti?

-Cum as putea uita ziua aia?

-Deci mergem?

-Fie.!

-Mersi, mersi, mersi, mersi, esti cel mai bun si te iubesc! spun si il sufoc cu bratele mele micute dupa care il sarut scurt si apasat pe buze.

-Da si eu te iubesc. Nu cred ca mai era nevoie sa-ti spun, iti repet cuvintele astea de....

-Un an de zile!

-Vad ca ai retinut. Acum hai du-te si fa-ti bagajele.

Daca va intrebati nu, nu eram impreuna cu Luke. Dar el chiar ma iubeste si nu vreau sa se simta prost ca eu nu simt la fel adica il iubesc ca pe un frate dar atat. Îi sunt recunoscatoare ce a venit cu mine tocmai pana in Brazilia doar din simplul fapt ca tine la mine. Am facut repede bagajele apoi ne-am luat la revedere de la casa din Brazilia si am plecat lunad primul zbor catre New York.

Drumul a fost lung si plictisitor dar spre seara am ajuns in New York. Aerul newyorkez mi-a invadat din nou narile sintindu-ma acasa. Mi-am luat apoi motocicleta, am uitat sa va spun,  mi-am luat o motocicleta si am gonit spre apartamentul lui Melody.

In cele din urma am ajuns in fata usii simtind cum toate amintirile prind viata. Am apasat in cele din urma pe clanta neasteptandu-ma la priveristea pe care o aveam. Totul era acoperit cu o folie alba si toata mobila din casa lipsea. Singurele persoane din casa erau niste oameni care carau o mobila noua si un domn care îi dirija.

-Ma scuzati, spun si ma apopi de acel domn, ce s-a intamplat aici?

-Pai imi mobilez noul apartament.

-Al dumneavoastra? Cred ca s-a facut o neintelegere apartamentul asta era al unei fete, Melody Clarckson.

-Inteleg, tu te referi la vechea proprietara.

-Vechea?

-Da. Ea e fata care mi-a vandut mie apartamentul.

-Poftim?

-Da. Am semnatura ei pe actul de proprietate.

Am luat actul in mana semnatura lui Melody sarindu-mi in ochi. Nu-mi venea sa cred. Melody chiar vanduse apartamentul.

-Imi pare rau. Nu am vrut sa va deranjez. Doar ca si eu locuiam aici. Aveti cumva idee unde as putea s-o gasesc acum pe Melody?

-Imi pare rau dar nu te pot ajuta. Nu mi-a dat nicio adresa si nici vreun numar de telefon cu care as putea s-o contactez.

-Nu-i nimic. Imi pare rau pentru neintelegere. La revedere.

M-am apropiat apoi de Luke cu lacrimi in ochi.

-Ce a spus?

-Ca Melody a vandut apartamentul.

-A facut ce?!

-Ce ai auzit.

-Si acum ce facem, unde o cautam?

-Habar n-am. Orasul e mare ar putea fi oriunde.

-Poate vrei sa spui lumea e mare. Melody ar fi putut pleca si ea oriunde.

-De ce sa plece?

-De ce sa ramana? Tu ai plecat, ce te face sa crezi ca ea nu a facut la fel?

-Sa nu ne legam de greselile mele ok? N-am chef de insulte acum.

-Deci recunosti ca faptul ca ai plecat a fost o greseala nu?

-Luke....

-Bind gata, nu ma lovi la locul sfant.

Am stat putin pe ganduri si apoi mi s-a aprins beculetul.

-Michael! Poate e la Michael sau poate el stie ceva de ea. Haide.

-Ok.

Am sarit pe motocicleta si am ,,zburat" pana la casa lui Michael. Speram ca el sa fi fost singurul care nu s-a gandit sa plece. Am ajuns la usa apartamentului. Imi era asa de frica sa apas pe clanta aia. Cine stie de ce proprietar nou de apartament mai dadeam? Dar in cele din urma mi-am facut curaj si am deschis usa ramanad masca. Erau toti acolo. Melody, Tobias, Zack si Michael toti stand inghesuiti pe o canapea cu ochii atintiti la televizor. Atunci cand m-a vazut Michael a scapat telecomanda din mana.

-Alison? intreaba el cu o voce mica.

-V-a fost dor de mine?

Hey dragilor. Probabil ca acest capitol v-a mirat dar stiu, nici eu nu stiu ce mi-a venit de am bagat faza cu ,,un an mai tarziu" dar sper sa prinda. Kiss and love all <3 :*.