♥Alegerile Inimii♥

Cap 16-Te iei de mine? Ma iau si eu de tine!

  -Dimineata-

          Ma trezesc multumita mult iubitei mele alarme... mult iubita pe naiba! imi vine sa-mi arunc telefonul pe geam!!

          M-am trezit putin mai bine ca ieri, insa, se pare ca am plans in somn!

          Dupa ce imi fac rutina mea obisnuita de zi cu zi, trag draperiile si... la naiba! a inceput toamna! Ceea ce inseamna ca in curand incepe facultatea...

         Ma imbrac intr-un tricou alb, simplu, la care mai iau o pereche de blugi lungi, apoi cobor sa-mi iau micul dejun.

         -Neata' mama...-incercand sa evit o discutie de...pai...de neevitat-

        -Neata' scumpo! Cum ai dormit?

         -Binisor! Tu?

        -Cam la fel...

        -Mama, o sa ies mai incolo...-punand cerealele in bol-

        -Sigur!-zambitoare-

        Ce simplu a fost... credeam ca va trebuii sa dau mai multe explicatii! Poate a inteles ca il iubesc!

         -Dar doar cu Lukas!-completeaza ea-

         Stiam eu ca e prea frumos sa fie adevarat!

         -De ce?-cu o voce de copilas mic-

        -Stii foarte bine! Apropo, iti vreau telefonul si de acum nu mai ai voie sa vorbesti cu Robert!-serioasa-

        -Mama! Sunt majora! Daca eu il iubesc si sunt fericita cu el, ar trebuii sa fi si tu fericita pentru mine!

        -Poate ca tu il iubesti, insa el nu o face! Din cauza lui esti tu amnezica!

        -Nu pot sa cred!-dandu-mi ochii peste cap, in semn de ironizare- Vrei sa-mi umplii capul de prosti, si asta doar pentru ca nu vrei tu sa fiu cu el!

        -Deci nu ma crezi,nu?

         -Nu!-suparata-

         -Bine... candva vei venii la mine, spunandu-mi ca am avut dreptate!

         -Aha...-sarcastica-

         Ma ridic si plec la mine in camera... mi-a trecut pofta de mancare!

   Unknow Number: Cand te-am avertizat nu mai crezut! Uite ca ai gresit!

   Eu: Lasa-ma-n pace!

   Unknow Number: Nu pana cand nu va fi al meu!

    Eu: Ce sa fie al tau?

    Unknow Number: Mai, mai, mai... cineva are mai multe intrebari decat as fi crezut!

    Eu: Nu-mi raspunzi? Fie... n-o voi mai face nici eu!

     Unknow Number: Nu ma provoca! Eu i-am dat lui Lukas pozele cu tine si Robert! Dar sa stii ca pot mult mai mult de atat!

    Eu: Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca tu ai fost...

    Las telefonul pe noptiera si merg la baie... chiar am nevoie de o baie calda!

-Peste 40 de minute-

     Ies din baie imbracata cu aceleasi haine cu care am si intrat... dusul asta ma mai calmat! Desii am stat mai mult ca de obicei, a meritat!!

     Am chef sa ies... ar trebuii sa-l sun pe Robert!

     Ma duc spre noptiera,insa telefonul meu nu era acolo!! Probabil ca a cazut...
  
     Il caut pe sub noptiera si pe sub pat, insa nu era nimic!

     Imi continuii cautarea si prin restul camereu,insa degeaba!

     Cobor jos pentru a pleca chiar si asa,fara telefon!

     Ma incalt si ma pregatesc sa ies,insa in spatele meu apare mama!

     -Cautai asta,domnisoara?-tinandu-mi telefonul in mana-

     -Mama, da-mi telefonul!-nervoasa-

     -Nu!-si mai nervoasa-

     -Mama! Sunt majora! Intelege! Si apropo,stiu foarte clar ca nu tu mi-ai cumparat telefonul asta!

     -Si de unde sti tu asta,ma rog??

    -Pentru ca tu u mi-ai lua un astfel de telefon! Data trecuta cand ti-am cerut unul, ai zis ca pana nu fac 20 de ani, nu mai primesc! Deci e logic ca nu-i de la tine!

     -Atunci,domnisoara, de unde il ai? Ca tot esti tu asa desteapta...-nervoasa-

     -Nu stiu asta... Poate l-am cumparat eu, poate l-am primit de la cineva, insa cu siguranta nu-i de la tine!

     -Daca nu-i de la mine inseamna ca n-am niciun drept asupra lui,nu?

     -Exact!

      -Bine... Pana nu inveti sa-ti respecti mama, nu-ti mai vezi telefonul!

       plec de acolo nervoasa si intru in bucatarie... YES!!!!! Telefonul mamei e la vedere!

       Ii iau telefonul si merg spre iesirea din casa... Mama era tot acolo!

      -Dominsoara,te-ai hotarat sa ma asculti?-cu superioritate-

      -Deloc! Eu n-am telefon,tu n-ai telefon! E simplu... cand imi primesc telefonul ti-l primesti si tu! -aratandu-i telefonul-

      -Dami-l imediat!-nervoasa-

      -Nu pana nu mi-l dai tu!

      -Cum indraznesti?

      -Asa cum o faci si tu...-cu o voce superioara-

      -Domnsoara', pana nu-mi primesc telefonul nu mai dormi acasa!

      -N-ai indraznii!-nervoasa-

      -Ba bine ca da!

       -Bine... Lasa-ti fiica amnezica a doarma afara,prim parcuri, si sa veem unde se va ajunge!

      -Chiar tu ai spus, esti majora! Protectia Copilului nu te mai are in grija inca de cand ai implinit 18 ani!-Superioara-

       -Bine atunci! Voi dormi altundeva,dar in niciun caz n-o sa ma intorc! Poate doar ca sa-mi iau bagajele!-iesind pe usa-

       

       Yey... Am reusit sa postez! Se pare ca lipsa inspiratiei nu e o problema chiar atat de mare...Sper!

        Va rog muult de tot sa-mi lasati cateva pareri/critici in comentarii, cam la ce ar mai trebuii sa lucrez pe viitor!! 

         Ne apropiem cat mai mult de cele o mie de vizualizari!!! Multumesc muult de tot!

P.S: La 900 de vizualizari(La 900 nu la o mie) Voi face un Q&A sau un concurs! Iar la o mie de vizualizari... pai... mai vedem, caci mai e ceva pana acolo!

      Astept sugestiile/parerile/criticile voastre !!!

♥Bye♥