♥Alegerile Inimii♥

Cap 22-Impreuna...din pacate

-Peste 2 saptamani-

Gata! Asta e! Azi incepe facultatea!

Imi iau o pereche de blugi negri, un tricou alb, simplu, largut, peste care imi mai iau un sacou negru, elegant, apoi cobor jos pentru a mai vorbi cate ceva cu mama.

-Buna dimineata!

-Neata' scumpo! Emotii?

-Putin.

-Ai mai vorbit cu... Robert?

-Nu in ultimele 2 saptamani!

-Si cand vei mai vorbi cu el?

-Nu in urmatorii 20 de ani, asta-i sigur!

-Oh, haide... stiu ca inca il placi!

-Gresesti! Nu il mai plac... El a foast doar una din acele greseli adolescentine!

-Spui asta acum, ca nu l-ai mai vazut de mult, dar azi il vei revedea... si stii tu... iti vei dea seama de sentimentele tale!

-Nu, nu cred...

-Fie... fa cum vrei!

-Okay... bine, am plecat!

-Ai grija de tine!

-O sa am! Paa!

Ies din casa cu geanta pe umar si cu balerini negri in picioare.

Cateodata urasc cand imi vorbeste de Robert!

Ajung in fata facultatii, o cladire mare, impunatoare, cu multimi mai mici sau mai mari de elevi in fata.

Dau de o doamna putin in varsta, cu ochelari mari si un coc mare in varful capului.

-Buna ziua! Dumneavoastra sunteti doamna directoare?

-Da, domnisioara! Cine sunteti dumneavoastra?

-Bella Cullen!

-Desigur... uite aici oralul, regulile si tot restul! In coltul drept de sus al orarului aveti numarul dulapului dumneavoastra, alaturi de cheie!

-Multumesc!

imi fac loc prin multimile de elevi si intru in cladire.

Ce numar am la dulap? 38, perfect!

34,35,36,37,38, asta este! cheia... gata!

Il deschid si imi las geanta si hartiile acolo, apoi inchid usa, in spatele ei aparand... oh, nu! Nu,nu,nu!

-Luca? Asta e dulapul tau?

-Tu?? Da, dulapul 37 e al meu, iar 39 a lui Robert!

-Nu! Asta e imposibil!

-Ce? Nu ti-a fost dor de mine?-Din spatele meu-

Firar...

-Deloc, Robert!-intorcandu-ma la el-

-As spune ca mie mi-a fost, dar as minti!

-Normal ca nu ti-a fost,iepurasule! I-am luat eu locul!-sarutandu-l-

-Bine! Casa de piatra, tot ce va doriti, copii sanatosi,eu m-am carat!

-Ce? Geloasa, Bella?-Zambind mandru-

-Nu! Deloc, chiar! Plus de asta, oricum mi-a trecut acea "iubire" fata de tine!-folosind ghilimelele-

Ma rasucesc pe calcaie si plec spre iesirea facultati pentru ai cauta pe Ada si pe Lukas.

Se pare ca Robert s-a schimbat mult in ultimele 2 saptamani... nu mai avea acea privire calda, iubitoare, acel zambet minunat care te facea sa uiti ca esti pe pamant nu mai exista, acum parea un tip mult mai dur, ca un... golan care s-ar culca cu toate doar de distractie.