Binele in rau si raul in bine

Capitolul 4

" Iubirea...un cuvânt atât de simplu și totuși din cauza ei viața oamenilor se schimba"

-Nu...a strigat fata cu putere desprizandu-se ușor din brațele lui Alexandru.
-Nu?Ești bine Daria?întreabă Alexandru nedumerit.
-Ce ușor ai picat în capcana mea,zise Daria cu o voce plină de sine.Normal ca știu totul despre mine...doar nu credeai ca sunt ca fetele " obișnuite" ,care se prefac slabe și sar repede în brațele primului băiat care îi ies în cale...nu drăguțule nu ti-ai găsit persoana care să îi dai șah mat înainte de a astepta să îmi fac și eu mutarea.
-Faci ce vrei...nu îmi pasă,zise Alexandru cu o voce nepăsătoare și se îndreptă spre ușă ca să iasă,dar nu iesi înainte de a-i răspunde la răspunsul ei: te înșeli amarnic ca poți să contraataci când nu mai ai mutări...doar ști ce înseamnă șah mat, nu?
-Tu...Cum îndrăznești?zise Daria enervată ,dar trebui să se liniștească la apariția câtorva colegi, care se întorseseră în clasa.
,,Off..câte mai aveam să îi zic..lasa ...mai important după ce se termină orele mă duc direct acasă să caut în bibliotecă... Sunt sigură ca părinții mei au ceva important de ascuns acolo...de fiecare dată când se întorceau, acolo era primul loc care intrau..." zise Daria în gândul ei, în timp ce se așeza în noul ei loc în bancă.Își întoarse privirea ușor către ușă și se întoarse repede având o mică dezamăgire pe fața ei.
Alexandru ieși din clasă grăbit, iar în mintea lui pornise un adevărat razboi:cine se crede ea?credeam ca spune adevărul ca nu știe nimic de abilitatea care o deține..dar apoi să îmi spună altceva?de aceea nu am încredere în oameni...mereu încearcă să se păcălească unii pe alții pentru a obține ce vor...dar de ce mă gândesc la ea?E inamicul meu..și data viitoare nu o să mai comport așa..o să vada cine sunt eu cu adevărat...să vedem atunci ce poate să mai facă..." dingddong... ,,deja s-a dus pauza?trebuie sa mă întorc în clasă...stai puțin... oare de ce am plecat?cred ca pentru prima dată am fost pacalit de cineva și nu am știut ce să mai fac...nu..am muncit foarte mult ca să ajung la nivelul care sunt...nu e nevoie să îmi bat capul cu prostii...și oricum am aflat ceva despre ea și asta o să îmi fie de folos"
După ce pauza s-a terminat toți elevii s-au întors în clasă,orele continuând fără alte situații neplăcute.
Orele s-au terminat și Daria a plecat acasă să facă ce isi propusese.Ajunsă acasă si-a aruncat ghizdanul în patul ei și a pornit în grabă spre biblioteca care se află în camera de zi.A deschis ușa și ochii i-au rămas ațintiți către cărțile care se aflau pe rafturi.Luând fiecare carte în mâna ca să le verifice,un bilet i-a atras atenția.
-Un bilet?de ce s-ar află intr-o carte?Daria se uită la prima pagină și observa ca era scris ceva: Din partea lui Eduardo pentru dragul meu prieten,Dan.Cine e Eduardo?Sunt sigură ca Dan se referă la numele tatălui meu...lasa asta...mai bine citesc biletul.Daria a despachetat bilețelul. Apoi a început să îl citească:Totul a ieșit cum ați plănuit domnule.Cei doi gemeni au fost obligați să se retragă și unul dintre ei a scăpat acest ceas.Sper să va fie de folos la următoarea confruntare.Cu stimă,Eduardo. Din nou Eduardo...și acum un ceas?unde ar putea fi?
-Aici domnișoară Daria.
Daria se întoarse speriată , dar după ce se uita la chipul blând care se află în fața ei se liniști.
-Mom?Cum de ai ceasul?zise Daria în timp ce lua ceasul din mâna firavă a servitoarei.
-Daria o să îți spun totul...dar te rog să nu mă intrerupi...după poți să îmi pui orice întrebare vrei....dar mai întâi ascultă-ma,zise Mom cu o expresie tristă pe fața ei.
-Bine Mom.Te ascult.
Cele două se așezară pe canapeaua ce se află în cameră. Mom tuși puțin pentru a-si controla vocea și incepu să povestească:
-De secole există mai multe clanuri care dețin diferite abilitați.Cele mai importante clanuri sunt clanul alb care deține abilitatea de a opri timpul și clanul negru care deține abilitatea de a opri abilitatea clanului alb.Pentru a nu există războaie, încât clanul alb era în dezavantaj, șefii clanurilor au hotărât ca cele două clanuri să nu aibă nicio relație între ele,fiecare dintre ele fiind asezate la poluri opuse.Dar intr-o zi un băiat din clanul negru a răpit o fata din clanul alb.Atunci au început certuri între oameni...iar regula care a fost proclamată la început era să fie încălcata și de alții.Pentru a liniști lucrurile băiatul a fost omorât,iar fata s-a sinucis după moartea lui.Dar în timp ce în clanuri se instala din nou liniștea care era odată,frații fetei plănuiau să se răzbune .Răzbunarea lor le-a fost însă întreruptă de generalul Eduardo, care în timp ce se luptau ,unul din frații fetei a scăpat ceasul .Eduardo l-a luat și a dat ordin să îi omoare pe cei doi.Dar cei doi au scăpat și încă îi căuta si în ziua de astăzi.Gata fata mea...numai atât știu...te rog să mă ierți dacă nu știu totul...
-Nu-i nimic Mom,zise Daria cu o voce calma și îi lua mâna lui Mom încercând să o liniștească.Acesta își dete seama ca a atins un punct sensibil și voia să îi mai pună întrebări,dar știa ca nu o să primească răspunsuri la toate întrebările.Mom...tatăl meu are o funcție importanță în clanul negru?
-Da,draga mea.Tatăl tău este căpitanul armatei care o deține clanul negru.Stai dar de unde știai ca tatăl tău face parte din clanul negru,spuse Mom surprinsa.
-A fost doar o presupunere..Apropo tu ai fost acea voce care mai îndemnat ce să fac?
-Da...nu puteam să intervin pentru ca singură mea putere este de a vorbi cu cineva în gând.Eu fac parte din clanul gânditorilor...Un clan destul de mare, dar cu o abilitate destul de slabă. Dar tu,fata mea...ești foarte puternică...de tatăl tau ști din ce clan e, însă de mama ta nu ști...Ea face parte din clanul războinicilor,ea este cea mai puternică războinică din clan.Semeni foarte mult cu ea...așa de serioasa și observatoare, incat si cel mai mic detaliu nu îi scăpa din evidență...tatăl tău era puțin mai copilăros , dar când trebuia să lupte el se transforma în cel mai bun capitan...scuze fata mea...m-am luat cu vorba..
-Nu e nevoie să îți ceri scuze, zise Daria stersandu-si lacrimile cazute pe obrajii ei roșii.Îmi e dor de părinții mei...mi-as dori să fie aici.
-O să vină în curand,zise Mom în timp ce o lua pe Daria în brate protector repetând aceleași cuvinte: o să vină în curand...

Și acesta a fost și capitolul 4 ....mai multă povestire,nu?dar promit ca o să mă revanșez in capitolul următor :D