Bună,eu sunt Ana,o adoleșcentă ca celelalte,aș putea spune puțin ciudată,am 17 ani,locuiesc in Craiova,undeva pe la ieșire,viața mea nu e tocmai perfectă,viața mea de multe ori e o povară..nu ma simt bine în pielea mea,câteodată aș vrea sa dispar pur si simplu,să uit de tot si de toate..dar norocul meu e el,când apare el,soarele răsare și stralucește mai rau ca niciodată❤ Prin el mă regăsesc,el e tot ce am nevoie,dacă nu ar fi el,nici eu nu aș mai fi eu...dimineața, o zi frumoasă dar pentru mine nu cred ca v-a fi la fel...ora 9:30 sună telefonu, era mami:
Mami: Neața Ana,ce faci?
Eu: Neața,dormeam,tu?
Mami: Trezirea e târziu,trebuie sa te trezesti,mă gândeam ce faci..
Eu: Hai ca imi e somn ne auzim mai tãrziu,nb,pup ❤
Mami: Sa fi cuminte ,te pup
Eu:Da ma da ,pa
Așa s-a terminat conversația noastră "interesantă",dacă tot se oferi sa ma trezească,pai numai adorm eu... Mă ridic din pat,si ma duc către baie,bat la ușă si deodată se aude o voce:
Larisa: E ocupat!
Eu: Miscă-te că am nevoie la baie!
Larisa: Eh,așteaptă..
Eu: Ihhh..
Din câte vedeți nu ma inteleg bine nici cu sorumea...în sfarșit ieși din baie...mă duc la baie îmi fac rutina de dimineața si îmi sună telefonu ,de data asta era el.
Alex: Hei,ce face prințesa mea
Eu: Hei,doar ce m-am trezit,tu?
Alex: Mă gândeam să iesim prin oraș,vrei?
Eu: Perfect!
Alex: Ok,intr-o oră trec să te iau
Eu:Ok
Alex:Te iubesc!
Eu: Aw,si eu!
Așa se termina conversațile noastre,am doar o oră la dispoziție deci eu zic să mă grăbesc.. Îmi caut niște haine mai draguțe,si ma machiez..trecu ora, îl aștept pe Ale al meu ,așa ii zic eu,si în timp ce ma gândesc la el,îmi suna telefonu,băi da nu-i posibil era el :
Alex: Esti gata?
Eu: Cobor imediat!
Alex:Ok,te aștept jos
Eu: Ok,pup
Ies din cameră,îmi iau cheile,geanta,portofelu,si desigur telefonu,cobor eu scarile si intra mami pe usa :
Mami: Dar vai ce gătite suntem,pot sa știu si eu unde te duci in halu asta?
Eu: Ies cu Alex în oraș,si sunt majoră.
Mami: Ai 17 ani! Mai ai un an pana când devii majora.
Eu: Hai lasă-ma în pace ne vedem deseara..
Mami: Bine vorbim noi deseara.
Eu:Bine,pa
Ihh,tot timpu trebuie sa ies din casă nervoasă,numai suport,ma urc în mașină,trântesc ușa,săraca ușă..
Eu: Să mergem..
Alex: Mamă,ce ai pațit?
Eu: Ehh,mama....numai suport sa îmi facă morală la felu in care mă imbrac,machiez si alte chestii...
Alex: Ana...e mama ta si iti vrea binele,nu te mai certa cu ea,pe ea o doare cand tu faci așa..
Eu: Zici tu?
Alex: Si normal...
Eu:Off..ok...
Deodată da drumu la casetofon si la radio e melodia mea preferată si mă apuc sa cânt ,Ale incepe să zâmbească,felu in care zâmbea mă făcea să mă simt bine,cu el puteam fi eu,pentru ca el imi permitea sa fiu eu..
Eu: " Noi simțim la fel,iubim la fel,gândim la fel"
Alex: Da știu.
Eu: Hihi,Te iubesc.
Alex: Si eu.
In fine vorbirăm noi ce vorbirăm si am ajuns in centru,ne-am dus ne-am plimbat in mall ,am mancat o inghetata,am alergat ,pur si simplu ne-am distrat,se face seara ora 20:30,se intunecase si batea un vant rece:
Eu: Brr...
Alex: Iti e frig?
Eu: Putin..
Alex: Vino incoa
Ma lua in brate si ma saruta asa frumos,in bratele lui gaseam alinare,iubire,speranta,intelegere,ma gaseam pe mine,si tot ce aveam nevoie,deodata incepu sa ploua,ma lua in brate si fugi cu mine pana la masina
Eu: Mama ce ploua..
Alex: Presimt ca o sa fie o ploaie urata
Eu: Du-ma acasa,mama e singura si poate ii e frica de fulgere si tunete...
Alex: tatal tau nu e cu ea?
Daca putea sa nu aduca vorba de el...off...e prea devreme sa ii spun ca el numai e printre noi...deci o sa neg...o sa neg tot...o sa ii spun o minciuna...o sa regret toata viata asta...dar nu ii pot spune dintr-o data totu despre mine....
Eu:...pai...el..e...inafara tarii...
Alex: Si cand se intoarce..?
Eu: Pai..peste 3-4 luni cred.
Alex:Of..
Pov Alex*
Presimt ca ma minte...presimt ca imi ascunde ceva..dar poate ma insel...
Eu: Mda..
Nu pot sa cred ca l-am mintit e ca si cum m-as mintii pe mine...aveam lacrimi in ochii dar prefeream sa le tin sub control nu vroiam sa ma vada plangand...
Alex: Ana,plangi?
Eu: A nu..imi lacrimeaza ochii cand e vremea urata..
Alex:Sigur?
Eu:Da,da..
Alex:Ok...
Si am ajuns acasa,il salut si cobor din masina..
Eu: Suna-ma cand ajungi acasa!
Alex: O sa te sun
Eu: Bine,astept sa vad daca te ti de cuvant.
Alex: Sigur ca ma tin
Eu:Te iubesc
Alex:Si eu ,ai grija de tine
Eu:Desigur,si tu.
Intru in casa,ma duc sus ma dezbrac ,si ma bag in pat,incep sa plang ,nici eu nu stiam de ce ,nu ma intelegeam nici eu in momentu respectiv,ma gandeam ca daca v-a afla Ale ca l-am mintit nu o sa ma ierte niciodata si asta nu as putea sa o permit...pentru ca nu vroiam sa il pierd...era totu pentru mine....intra mami pe usa de la camera eu intre timp dau drumu la televizor si dau pe muzica si imi sterg lacrimile:
Mami: Ana,ce ai patit?
Eu:Nu conteaza..
Mami:Ba da,sunt mama ta si vreau sa stiu ce se intampla cu fata mea
Incep sa plang si mai tare,deodata....
