Inna Solis: Aleg să fiu fericită

În planurile mele de viitor tu nu mai ești inclus

Inna:
Ajung in disperare la spitalul unde am auzit ca l-au internat pe Stephan si inainte sa realizez cu ce sunt imbracata dau buzna la receptie sa ma interesez de el.

- La ce etaj este internat Stephan Preston?
- Dumneavoastra cine sunteti?
- Sora lui! mint in disperare asistenta incat parca si eu m-as crede.
- Aveti un act de identitate?
- Cucoana ai de gand sa imi spui numarul camerei sau nu? La ce naiba esti pusa aici ? Nu vezi ca am o criza?! urlu gesticuland ca o nebuna in cerc.
- Domnisoara..
- Numarul am zis!! ma rastesc pentru a nu stiu cata oara la ea.
- 203 ! raspunde intr-un final panicata.
O iau la goana pe scari neasteptand sa mai vina liftul si urc trei etaje intr-o clipa. Ajung la camera unde sta acum pacientul meu si cu teama deschid incet usa. Privesc inauntru si observ doar un pat si un mic dulapior din lemn vechi unde zac niste reviste. Stephan sta cu fata spre peretele din gresie alba si mai mult ca sigur banuieste ca sunt eu asa ca nu se mai oboseste sa intoarca capul.
- De ce ai venit? intreaba serios fara a ma privi.
- Playboy ha?constat uimita cand observ revistele mai bine.
- Inna de ce ai venit? reuseste sa mormaie in timp ce se ridica in sezut si ma priveste trist.
- Ai devenit un boschetar! Ti-am spus ca asa vei ajunge daca te las! Am venit sa te vad,sincer ma satisface cand observ cum ai ajuns ! Cica nu mai dai pe acasa,oare de ce?zambesc ironic plimbandu-ma in incapere.
- Nu am nevoie de predici,poti pleca!
- Oh nu ,dragul meu, am venit sa imi iau ramas bun. Plec in Londra! Cursurile mele de designer de interior se termina maine iar in trei zile plec. Nu sunt sigura ca te vor externa pana atunci. Am vrut sa stii ca imi merge minunat fara tine,ca imi voi face o cariera si ca nu iti simt lipsa!vreau sa par puternica si indiferenta insa ochii mi se inrosesc la rostirea ultimelor cuvinte.
- Cum nu imi simti lipsa cand ai venit pana aici in pijamalele astea si in papuci de casa? Inna sunt singurul pe care nu poti sa-l minti, te cunosc prea bine!
- Cu bine , Stephan!si cu asta inchei micul dialog iesind din camera stergandu-mi lacrimile care nici nu stiu cand au aparut pe chipul meu.
•••
- Cata inghetata ai mancat femeie?!striga Roxanne luandu-mi bolul imens si gol din mana.
- O sa te faci cat vacile bunicii din Texas!completeaza scurt Markus.
- Iubitule nu fii rau! Fata sufera!
- Hei voi doi! In loc sa va giugiuliti puteti sa fiti draguti sa imi dati ciocolata aia de acolo?arat spre masuta dand copilaros din gene.
- Ce ai facut la spital? Cum era Stephan?
- Stii ceva Rox ? Daca ma gandesc mai bine merg sa iau un borcan mare cu nutella!
- Inna! striga in cor cei doi lipindu-ma de canapea.
- I-am spus ca nu imi pasa de el si ca plec in Londra ! recunosc bosumflata cu mainile in sân.
- Dar este exact invers! Stai, Londra?!

Am facut timp de un an cursuri de designer de interior pentru a putea pleca intr-o tara unde chiar se cere asta. M-am plictisit de L.A si oferta primita este perfecta pentru a scapa de problemele de aici. Terasa o voi lasa pe mana varului meu iar in casa va ramane Roxanne cu Andres si Lucy. Sper sa se descurce patru luni cat voi fi plecata si sa nu imi faca surprize neplacute. Acolo,singura fiind, voi avea suficient timp sa imi pun ordine in ganduri si sa uit de griji.

-Da Rox, sper sa ai grija de casa impreuna cu fetele si fara prea multa destrabalare!
- Scumpo imi va fi asa dor de tine! Vino aici!si ma strange tare in brate.
- Mai multa ciocolata pentru mine!rade Markus.
- Tu nu vei calca pe aici! Cine stie ce dezastru faci!
•••
Ziua plecarii. Sunt atat de nerabdatoare incat nu am putut sa dorm deloc dar nu imi fac griji,am perna de avion. Imi iau ramas bun de la ai mei,bucurosi ca au rezolvat situatia si astept sa ajunga Davis pentru a ma duce la aeroport.
- Imi pare rau ca pleci Inn!ofteaza Andres urmata de Lucy:
- Sa ai mare grija de tine si sa ne suni mereu!
- Te rog ia-ma si pe mine,poate imi faci cunostiinta cu vreun englez !
- Catrine,termina! ma amuz apoi o iau in brate. Unde sunt Markus si Roxanne?!
- Scuze,noi am avut niste..
- Am mutat mobila!afirma Markus odata cu Rox:
- Am dat mancare pisicii!
- Ce?!strig confuza la ei.
- Nu avem pisica! Fraierilor!
- Oh ai ajuns in sfarsit! Pa fetelor si ..Markus! Aveti grija de voi,va iubesc!
- Si noi !!
Iata-ma pe drum cu varul meu care imi pune tot felul de intrebari de la " Ai destule haine groase? " pana la" Esti sigura ca acolo se gateste bine si nu vei manca doar la KFC?" . Imi doresc sa ajung odata,sunt atat de curioasa . In doua ore realizez ca am adormit si rasuflu usurata cand observ ca doar ce am ajuns la aeroport. Davis se grabea asa ca si-a luat ramas bun si a plecat . Mai am cateva minute pana se deschid portile deci aleg sa-mi iau o cafea.
- Inna!!
Incep sa tremur la auzul vocii bine cunoscute si picioarele mi se fixeaza bine in pamant cand ma intorc spre el uimita.
- Nu am vrut sa pleci si sa ramanem suparati,ti-am adus ceva!si imi intinde o cutie cat podul palmei dupa care ma strange tare in brate.
As fi vrut sa ii raspund imbratisarii ,as fi vrut sa il sarut dar am ramas stana de piatra la gestul lui.
- Stephan m-ai dat afara din casa iar eu te-am dat din viata mea! Iti multumesc pentru asta dar scuza-ma acum,am un avion de prins!
Si cu gandul ca ar putea fi ultima data cand ii simt parfumul puternic ,ma indepartez de el cu lacrimi in ochi privindu-ne cateva secunde lungi apoi ma grabesc spre porti.
- Da?raspund apelului dregandu-mi vocea.
- Buna scumpo,suntem toti acasa si ne gandeam la tine! Cat mai ai pana decolezi?
Aproape ca incep mai tare sa plang cand o aud pe Roxanne in telefon si pe toti ceilalti cum striga .
- In jur de o ora! Rox,a fost aici..
- Cine?!
- Stephan a fost aici si i-am spus ca nu il vreau in viata mea!
- Oh draga mea..
- Trebuie sa inchid,va sun cand ajung la hotel! spun cu voce mica dupa care imi sterg multitudinea de lacrimi si privesc hotarata la un viitor mai bun.
•••
Zborul a fost unul lung ,sunt extrem de obosita. Ajung la hotel,este unul mare si arata superb din exterior. Am camera cu numarul 20 ,la naiba! Data cand eu si Stephan ne-am iubit prima data! Din 400 de camere fix asta era libera! Intru incet si las bagajele jos. Observ atent decorul primitiv si decent specific Londrei. Este o camera mare cu mobilier scump, o baie inchisa la culoare cu aer regal. Ceva cu totul opus decat sunt eu obisnuita , dar imi place! Dupa un dus fierbinte ies din baie cu un miros placut,dulceag, acoperita de un halat din matase fina. Ma asez pe pat si deschid cutia de la Stephan. Chipul lui imi revine in minte si o lacrima se scurge de emotie. O rama mica din sticla cu o poza cu noi din copilarie si un lantisor din argint de care atarna o pietricica albastra ca de cristal. Este superb! Nici nu stie cat apreciez gestul! Ma doare enorm sa il stiu departe si mai ales sa stiu ca ne-am alungat unul din viata altuia. Luand tricoul lui albastru pe mine adorm cu lacrimi in ochi si cu el in suflet.
La media il aveti pe Markus,kisses.