Inna Solis: Aleg să fiu fericită

Intervine Distanța.Cine câștigă acum?

- V-ați hotărât să faceți și voi un copil ?întreabă Rox hrănindu-l pe Harry.
- Ce te face să crezi asta?înghit în sec și-mi savurez omleta.
- Oh ,Inna! Credcă toți auzeam râsul lui Steven și știm că așa face când ..știi tu.continua Fify.
- Bine,m-ați prins! Da,am hotărât să facem pasul ăsta! Credeți că e devreme? Dacă Steven nu e pregătit?
- Draga mea,sunt mai mare ca tine cu doar un an . Ți se pare că îmi este greu cu Harriet?
- Nu ,Fify! Dar Steven dacă..nu apuc să termin că-mi sar în cap amândouă.
- Și Jon al meu are aceeași vârstă cu el iar acum este cu fetița noastră la cursele cu mașini! Și are doar un an! Îți dai seama ce încântat va fi când vom avea băiat?!sare blonda în sus de fericire și mă face să mă liniștesc.

Văd în Steven un bărbat bun,iubitor și protectiv . Sunt sigură că ar fi și un tată demn de nota zece!

- Bună dimineața , doamnelor!mă sărută scurt.
- Vorbeam de lup și lupul la ..îmi piere zâmbetul când îl văd ,brusc,serios.
- Trebuie să vorbim!le privește acum pe cele două fete ca și cum le-ar spune să plece dar ele ridică câte-o sprânceană vrând să pară confuze. Între patru ochi!a continuat el pe un ton mai ridicat.
- E în regulă,fetelor!le spun atunci când mă privesc și ele așteptând aprobarea mea pentru a ieși din bucătarie.
•••
Markus
- Iubito,astăzi..
-Șhhh!mă opresc Roxanne și Fify fără explicații apoi ovserv că ascultau la ușa bucătăriei. Ce e cu gălăgia asta? De ce țipă Inna? Dacă Steven a făcut ceva..
- Taci!strigă din nou cele două ceva mai tare. Destul de tare încât Steven să își dea seama că asistau și ele la discuție.
- Popcorn?!le răspunde acesta ironic,sprijinit de ușă.
- Inna! De ce plângi?!sare ca arsă Roxanne urmată de Fify și Jon care doar ce a ajuns și probabil , a auzit hărmălaia .
- Steven pleacă! Cinci luni! Veneția!și s-a așternut tăcerea.
- Poftim?!strigăm toți patru în cor după ce ne-am dezmeticit.
- Bennet și cu mine am pus pe picioare o nouă firmă care ține și de un proiect. Un schimb de experiențe. Davis,vărul Innei,tatăl ei vitreg și cu mine am fost aleși să studiem potențialul unei firme din Veneția timp de cinci luni pentru a vedea cât produce.
- Și cu planurile voastre de viitor? Parcă vă doreați copii!îndrăznesc să spun dar primesc un cot în spate de la Jon.
- Nu se schimbă nimic! Inna rămâne soția mea și femeia cu care întemeiez o familie!Am o singură rugăminte la voi de fapt ,două. Vreau să aveți grijă de ea și să nu o neglijați iar a doua,vreau să îmi comunicați ce se întâmpla cu afacerea familiei Solis unde vor veni niște bărbați din Veneția să facă tot ce vom face și noi acolo.
- Când pleci?întreabă Inna complet răvășită.
- Înainte de miezul-nopții. Ai Rolls Royce-ul meu la dispoziție să te plimbi până iese Range-ul tău din service. Vreau să nu se schimbe nimic,iubito!
- Ăăă..noi ne retragem! Noi avem copii de crescut și voi de făcut! Încerc eu să destind atmosfera apoi o trag pe Rox în camera lui Harry.

Fify și Jon au adormit-o deja pe micuța blondină cu ten ciocolatiu și ochi verzi. Doamne,sigur băiatul meu se va îndrăgosti de fata lor! Și dacă va semăna la caracter cu mine,mă va omorî Jon!

Inna

Steven a plecat. Din nou. Știu ca eu am vrut să preia acțiunile familiei mele dar n-am crezut ca va fii nevoit să plece iar. M-am obișnuit de atâta timp să-l am lângă mine,să mă trezesc lângă el,ghemuită la pieptul lui . Devenise un obicei să facă el cafeaua pentru amândoi,uneori chiar și pentru ceilalți cât timp eu pregăteam micul-dejun. Îmi plăcea să-l văd plimbându-se prin casă la bustul gol ca mai apoi să mă lipească de perete și să facem dragoste neîncetat. Iubesc fiecare atingere ,fiecare sunet,fiecare privire,sărut sau îmbrățișare. Acum că știu ca va fi departe cinci luni,mă întristează groaznic.
Este aproape dimineață și nu am putut să dorm de când a plecat Steven. Îmi este rău,am încercat să mănânc ,să beau un ceai dar nimic. Acum vreun sfert de oră am avut parte de vărsături și deja încep să-i simt lipsa lui Steven.

- Inna! Ce ai pățit?!îl văd pe Jon venind spre mine buimac de somn dar apoi simt brusc o amețeală ciudată și cad jos .

•••

M-am trezit deodată în patul meu ,cu o durere imensă de cap și niște priviri speriate în jurul meu.

- Hei "Frumoasa adormită"! Ne mai speri mult?!îmi spune Roxanne blând.
- Ce-am făcut?reușesc să murmur.
- Jon te-a găsit leșinată în bucătărie când l-am trimis după lapte!mă mângâie blonda de lângă mine.
- Vreau să-l sun pe Steven!
- Nu! Categoric ,nu! Dacă află că ai leșinat va crede că ești însărcinată și va veni cu primul avion!strigă Roxanne gesticulând teatral.
-  Stai!țipăm toate trei în cor speriindu-i pe Markus și Jon.
- Tu! Și tu!spune Rox arătând cu un deget acuzator spre cei doi. La farmacie,acum!
- Dar farmacia este la optzeci de kilometri distanță!strigă Markus exasperat.
- Nu-mi pasă nici dacă trebuie să mergi într-un alt stat ca să iei un test de sarcină! Sau mai multe!începe din nou Roxanne să țipe.
- Fify,îmbrac-o pe Harriet te rog!
- Să nu te gândești că iei fata cu tine! Este șase dimineața și aveți drum lung în față!
- Pentru Dumnezeu! Plecați odată!încep să ma enervez.
- A făcut o obsesie pentru fetița noastra! Încep să cred că o iubește mai mult ca pe mine!trăncăne Fify îmbufnată.
•••

În momentul în care am văzut două liniuțe am crezut că voi leșina din nou. I-am telefonat lui Steven imediat ,era la un pas de infarct! Pe cât de mult și-a dorit,pe atât de speriat a fost! Apoi,am mers la un control și mi s-a spus ca aveam deja o lună ! Am fost surprinsă dar totuși bucuroasă. Nu am simptome grave,îmi este poftă mereu de ciocolată dar la naiba! Mie întotdeauna îmi este poftă de dulciuri,normal ca nu mi se păruse suspect pe-atunci. Asta s-a întâmplat acum patru luni iar de atunci s-au schimbat multe . Stephan pare să nu mai aiba vreo atracție pentru mine,ba chiar vine în fiecare zi și îmi citește cărți pentru mămici,copii sau romane cu final prost gândit. Plâng mereu la ele și asta îl face să se amuze,știe că este din cauza sarcinii. Am devenit prieteni dar cu limite iar cu Steven vorbesc prin video-conferință câteva ore bune din zi. Uneori,asista și el la poveștile spuse de Stephan ,prin intermediul internetului. Nu mai este mult și vine acasă dar ce-i drept nici n-am simțit cum a trecut timpul. De Crăciun a trimis o grămadă de dulciuri pentru noi ,jucarii pentru Harriet și Harry care cresc atât de repede,iar de revelion a început cu propuneri legate de camera viitorului bebeluș. La sfârșitul lui ianuarie vine acasă!

- Bună dimineața! Ce faci mămico?intră Stephan în casă cu un teanc de reviste în mână.
- Stephan,m-am îngrășat?îl întreb privindu-mi burta în oglindă.
- Ai început să-ți rotunjești abdomenul! Este ceva normal.
- Am cinci luni și mă simt ca la opt!dramatizez puțin.
- Lasă asta! Azi nu citim,am adus reviste să-ți faci niște idei despre ce îți va trebui să cumperi. Te pot ajuta!
- Mulțumesc dar este copilul meu și al lui Steven! Aș vrea să hotărăsc asta cu soțul meu!