Hmmm....nici nu am idee cum sa incep. Poate pot spune ca e totul pentru mine, dar nu. Este mult mai mult. Intrebarea este cum am putut sa ma indragostesc de el? Eu il stiam de ceva vreme dar nu vorbsem niciodata cu el. Pana in ziua aia. Ziua in care a aparut un nou baiat in grupul nostru de prieteni. EL. Pot spune ca nu imi aduc aminte exact ce i-am spus prima data sau nici cum am ajuns sa ne apropiem atat de mult. Urasc faptul ca nu pot retrai momentul in care l-am vazut pentru prima data. Primul "buna!ce faci?" primele clipe. Toate celelate povesti de dragoste incep cu inceputul. Momentul in care s-au intalnit. "Noi" nu avem un inceput. Nu avem nici un sfarsit, pentru ca nu avem nimic...stiu ca poate suna ciudat dar asa e.
Totusi,trebuie sa incep de undeva, chiar daca nu imi pot aminti cum a fost prima data cand ne-am vazut. Tot ce stiu este ca il cunosteam, ne-am vazut si *poc* a devenit prezent in gandurile mele. M-a facut sa il iubesc atat de repede...si acum cand ma gandesc ca dupa doua zile nu mai taceam din gura. Toata ziua vorbeam de el. Numai de el. Unii ziceau ca am innebunit,ca sunt obsedata, ca nu e ptr mine , ca pot mai mult. Dar intr-un mod ciudat dar foarte simplu, chiar si atunci cand lumea il punea intr-o lumina proasta pentru a imi arata ca nu e bun pentru mine, eu aveam acel zambet tamp pe fata. Zambetul ala pe care il am doar cand ma gandesc la el, pe care il am cand vad mesajele lui sau apelurile pierdute.
Daca m-ai fi intrebat anul tecut ce e iubirea te-as fi privit cu ochii mei mari spunand ca nu stiu. Si chiar nu stiam. Aveam senzatia ca e ceva ce nu am sa traiesc niciodata, dar iata-ma acum, capabila sa fac orice pentru a putea sari in bratele lui de fiecare data, pentru a putea sa ii strig in fata cat de mult il iubesc. Chiar acum cateva zile una din prietenele mele, ascultandu-ma vorbind si povestind anumite intamplari legate de el, a spus parca terifiata "tu chiar esti in stare de orice pentru el" ,acesta fiind momentul in care si-a dat seama ca nu conteaza ce spun ceilalti, pentru mine e doar el.
Cum am mai spus, nu stiu cum am inceput sa vorbim seara de seara, pana dimineata, eu adormind de fiecare data cu vocea lui. Unele persoane ne spuneau cat de bine ne sta impreuna, ca sunt proasta, ca trebuie sa fac ceva pentru ca si el simte la fel,dar eu nu credeam atunci si poate nu cred nici acum. Eu, simtind ceea ce simt, nu pot sa nu arat oarecum. El, uneori parca ma vad pe mine in ochii lui, iar alte ori...ei bine, nu vad nimic. Nici nu stiu ce sa cred.
Primul nostru sarut...de fapru nu a fost primul, dar a fost primul....si ultimul... sarut adevarat. Fara jocuri si provocari prostesti. Doar noi. Pot spune ca a fost perfect, M-a luat oarecum prin surpridere, nu ma asteptam la asa ceva. Nu o sa uit in viata mea momentul in care era la cativa milimetrii de mine. Ochii lui sclipeau. Desi era noapte si cel mai probabil ati spune ca era de la felinarele de pe strada, nu era asa. I-am vazut ochii sclipind, apoape plansi de multe ori cand ne certam si cand vorbeam pur sisimplu. Momentul ala cand nu se repezeste la buzele tale tinandu-te asa, cu buzele aproape unele peste altele. In momentul ala credeam ca turbez. Parea ca isi bate joc de mine, dar nu. A meritat asteptarea. Perfect nu este cuvantul ptrivit. Nu exista cuvant potrivit pentru acel sarut. De fiecare data cand inchid ochii parca pot retrai acel moment.
Nu am idee ce mi-a facut, cum de il iubesc atat. Tot ce face ma innebuneste, toate acele gesturi micute....faptul ca mereu e oarecum diferit cu mine. E clar, el e slabiciunea mea. Poate ca el stie ca ar fi mai rau pentru mine daca am incerca, deoarece oricine ar putea spune ca noi doi avem ceva imposibil. De multe ori m-am gandit ca e constient de acest fapt si ca prefera sa continuie asa, cu povestea pe jumatate incompleta, decat sa ii puna capat. Intr-un fel...poate e mai bine asa, dar pe de alta parte nu are cum.
Pentru el am ranit oameni la care tin enorm, doar pentru ca nu voiam sa ii induc in eroare. Nu voiam sa ii ii fac sa creada ca o sa pot ajunge sa simt ceva mai mult pentru ei, deoarece nu pot. Am incercat sa il uit. Chiar am incercat foarte mult.Am fost cu un baiat super dragut,dar nu mergea si nu din vina lui, ci din a mea. Il vedeam pe peste tot, in fiecare alt baiat...
CITEȘTI
Deep feelings
Romancesentimentele si gandurile vin asa repede...nici nu poti sa le pui pe hartie sau sa le "inregistrezi". Tot ce poti sa iti aduci aminte e doar 1%...