Deep feelings

de cate ori...?

De cate ori trebuie sa fim raniti pentru a renunta? Pana cand o sa dureze toata suferinta asta? Nu poate fi totul frumos?! asa cum sunt ochii lui, asa cum sunt momentele petrecute impreuna si toate amintirile noastre... Stau si ma gandesc catmai trebuie sa sufar pentru a imi da seama ca asta nu imi face bine si ca, desi il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta sunt nevoita sa renunt. Am renuntat la ideea de a-l uita. Nu il pot uita...si nici nu vreau. Tot ce mi s-a intamplat, tot ce am trait, tot ce am simtit...toate astea m-au schimbat. M-au facut cine sunt astazi. Dar, cine sunt fara el?

La inceput ma revoltam si inca e putin greu sa stau calma cand tot ceea ce vreau este el. As putea renunta la vacantele din tarile calde, la statul la plaja, la ciocolata, (cei ce ma cunosc stiu ca nu pot sta fara ciocolata...dar pentru el as sta si pe marginea prapastiei). De fapt, acolo sunt acum. Cand esti acolo, pe marginea prapastiei deja nu mai simti frica. Adrenalina iti curge prin vene, iti inunda tot corpul. Esti paralizat. Acest sentiment il ai si cand e vorba de iubire. Fata care erai inainte, fata puternica care nu se temea de nimic, sta acum tremurand, cu inima gonind mai tare ca atunci cand astepti notele de la teste sau examene. Te simti neputincios, nu stii ce sa faci si cum sa reactionezi, dar...in acelasi timp ai totul. In bratele lui nu simti frica. Frica apare cand iti da drumul, cand stransoarea brateleorlui se slabeste. El stie cat de puternica esti, dar cu el nu poti fi asa. Inocenta isi spune cuvantul in momentul in care il privesti cu ochii mari si sinceri  asteptand urmatoarea lui miscare, sau, pur si simplu admirand baiatul care te-a facut sa iti pierzi mintile.

Am fost in situatia asta. Stateam in fata lui. Era noapte. Stiam ca nu o sa il mai vad o perioada lunga, dar atunci, desi cu greu imi tineam lacrimile in frau, pe fata mea se putea vedea...fericire...sau mandrie. Oricat de greu este in lipsa lui, sunt fericita de acea senzatie pe care mi-o provoaca doar cu prezenta lui. Cand ma pupa grijuliu pe frunte, cand il prind uitandu-se la mine si intoarce repede capul, dar si momentul in care parca infrunta realitatea si continua sa ma priveasca. Eram in fata lui. Nu mai stiam de mine. Il priveam in ochi, intr-un fel provocandu-l. Ochii imi sclipeau, probabil nu sunt asa buna la a ascunde orice urma de plans Il priveam pentru ultima data, ca un copilas care nu avea sa isi mai vada mama pana aceasta sa se intoarcea de la serviciu, ca un copilas care nu e capabil sa simta ura, unul caruia ii sclipesc ochii si te priveste ca si cum tu ai fi totul pentru el. Asta e el pentru mine. Chiar mult mai mult decat acel "tot".

El imi schimba starea de sprit dintr-o data. Am plans nopti la rand dormindu-mi sa fie langa mine, sa ma tina in brate. Nu vreau mai mult. Doar pe el. Tot el...tot el poate sa faca sa apara acel zambet pe care cu greu m-il pot reprima. Cand sunt cu el, cand vorbesc cu el sau despre el, cand vad mesaje lui si toate pozele pe care le avem impreuna tot corpul meu parca vibreaza. Mereu am fost intrebata de ce imi fac rau singura, imi spuneau ca trebuie doar sa nu ma mai gandesc. Ca un raspuns pentru toti cei care mi-au spus vreodata asta...ceva este mult mai valoros si important decat aceata durere. Sentimenul pe care mi-l ofera cand ma atinge, senzatia care imi fulgera tot corpul cand ii simt inima cum bate atunci cand ma tine in brate....astea conteaza, sunt mai presus de orice. Iubirea mea pentru el incalca regurile, invinge orice lege, pentru ca pot bura doar atunci cand sunt cu el.

Singura mea explicatie este ca e iubirea vietii mele si ca desi e foarte posibil sa nu fie el viitorul meu, sa fie prezent pana la final. Poate e iubirea aia care nu are sa treaca niciodata, ba din contra. Sa creasca. In viata unei fete apar multi baieti pe care aceasta ajunge sa ii iubeasca si asta nu inseamna ca nu poti iubi pe cineva care nu e iubirea vietii tale, pentru ca sunt multe feluri de a iubi oe cineva. Da, el e iubirea vietii tale, da, nu o sa il uiti niciodata, dar asta nu inseamna ca viata ta nu merge inainte alaturi de altcineva.

Doar el vine si pleaca din viata cand are el chef. Doar el poate da viata unul sarut. Acel sarut pe care ti l-a furat pe nepregatite, dar pe care nu o sa il mai poti uita cata vreme traiesti. Nu m-a invatat sa traesc fara el. Nu stiu ce sa ii spun sufletului meu. Cum sa uit daca nu am invatat niciodata?