Propunerea

Capitolul 2 - Ora de matematică.

Mi-am deschis leneșă ochii și m-am uitat la ceasul de pe noptiera mică pe care o aveam lângă pat, am sărit ca arsă dintre așternuturi când am văzut că este ora opt fără un sfert iar în cinsprezece minute începe prima oră, adică matematică.
M-am repezit la șifonier de unde mi-am luat o pereche de blugi simpli și un tricou negru cu logo-ul trupei Metalica, le-am aruncat în pat și am fugit la baie să îmi fac un duș. Doisprezece minute mai târziu mă aflam deja în cameră imbrăcându-mă cu lenjeria intimă iar mai apoi am îmbrăcat și hainele alese din șifonier, m-am încălțat cu teneși mei, mi-am tras repede jacheta pe mine și mi-am luat geanta de pe canapea plecând ca un fulger din cameră.
M-am uitat la ceasul de la încheietură în timp ce fugeam ca o nebună pe holurile școlii în căutarea nenorocitului laborator de matematică și am văzut că este ora opt si trei minute, înjuram pe oricine, de care ma ciocneam și blestemam în gând ziua asta care nu a putut să înceapă și mai rău de atât.
Într-un târziu când am crezut că nu mai există șansă de a găsi laboratorul m-am oprit în fața unei uși de lemn maro, m-am apropiat încet de ușă și mi-am reglat respirația apoi am bătut la ușă și am deschiso intrând sfioasă în clasă.

"Bravo Katherine! Ai dato în bară din prima zi" Mă mustrează propria mea constiință.
"Te-a întrebat cineva ceva?" Mă încrunt eu spunându-mi aceste cuvinte în minte.

"Maică măiculiță, tu vezi ce bărbat sexi se află la catedră?" Îmi spune conștiința când privirea mea se mută pe cel mai sexi tip pe care l-am văzut vreodată.

"Taci!" Țip eu încruntându-mă și mai tare cu privirea încă pe tipul ce stătea cu privirea ațintită spre mine așteptând să spun ceva.

"Se uită la tine!" Conștiința mea continuă să vorbească însă nu o mai bag în seamă și o las să pălăvrăgească cât vrea.

—Bună dimineața! Mă scuzați de întârziere ... pot să intru la oră? am întrebat eu stânjenită de privirile celorlalți elevi din clasă.

—Sigur că da domnișoară ... , spune el, vocea lui fiind ușor răgușită și groasă.

—Jhonson, Katherine Jhonson, spun eu foarte repede lăsându-mi privirea în pământ.

—Domnisoară Jhonson te rog să iei un loc unde dorești, îmi spune el serios. Era un profesor foarte tânăr și chiar foarte frumos.

—Mulțumesc! spun și apoi mă îndrept cu capul plecat în jos spre ultima bancă. M-am așezat și am fost atentă la oră.

—Bine! Cum spuneam, numele meu este Alexander Smith și am 25 de ani iar anul acesta vom face matematică împreună, spune el și își scrie numele pe tablă. Își întoarse privirea spre clasă și îmi aruncă un zâmbet arogant făcându-mă să îl privesc ciudat.
Ora de matematică a trecut destul de ușor și repede iar spre finalul orei mi-am îndesat cărțile în geantă și m-am ridicat din bancă îndreptându-mă spre ușă. Vocea groasă și ușor răgușită a domnului Smith ma făcut să mă intorc pe călcâie și să intru înapoi în clasă. M-am uitat la domnul Smith întrebându-l din priviri ce sa întâmplat. —Închide ușa te rog! spune el serios luânduși o poziție lejeră la catedră. Am făcut ce mi-a spus și apoi m-am întors iar spre el.—Vino aici! îmi ordonă el privindu-mă serios. Am dat din cap aprobator și m-am apropiat sfioasă de el, mi-am luat o poziție de drept când am ajuns în fața lui.

—Sa întâmplat ceva domnule profesor? am întrebat eu privirea mea căzând pe podea. Nu l-am auzit spunând nimic însă am simțit cum mâna lui o prinde pe a mea și mă trage mai aproape de el, m-am împiedicat de propriile picioare și am căzut în brațele lui, își puse ambele brațe în jurul corpului meu în așa fel încât să nu mai pot face nici o mișcare.
Am înghișit în sec si am rămas uimită de gestul lui nu tocmai decent în preajma unei studente. Buzele lui catifelate și moi le astupă pe ale mele formând un sărut lent la care eu nu am răspuns. Îmi mușcă ușor buza inferioară si apoi îmi dă drumu din sărut privindu-mă rânjind.

—Ce vrea să... incercam să spun ceva însă cuvintele mi se blocau în gât nelăsându-mă să spun până la capăt propoziția. Își linse buza de jos și când clopoțelul se auzi își desfăcu brațele din jurul meu lăsându-mă să mă ridic. L-am privit confuză și apoi am plecat ca fulgerul din laborator în gând venindu-mi o sută și o mie de întrebări legate de ce sa întâmplat mai devreme. A fost ciudat!
M-am dus precum un zombie pe holurile liceului spre laboratorul de chimie rugându-mă să nu pățesc același lucru ca la matematică. Profesorul ăla cred că ar trebui să imi dea niște explicații, de ce ma sărutat? Ma văzut o singură data în viața lui. Nu îi înțeleg gestul ăsta ciudat. E doar prima zi de facultate și deja mă sperie locul ăsta.
Am intrat în laborator și m-am așezat în banca a treia lângă o mulatră cu părul negru și un zâmbet larg pe față.

—Bună! Numele meu este Evelyn, spune tipa zâmbind cu gura până la urechi.

—Katherine încântată! spun întorcându-i zâmbetul. Tipa brunetă pe nume Evelyn a vrut să mai îmi spună ceva însă este întreruptă de o voce feminină mai matură. O femeie îmbrăcată cu o rochie din satin verde pal intră în clasă îndreptându-se spre catedră, își pune catalogul și geanta pe catedră și apoi se întoarce spre tablă, ia o bucată de cretă și începe să scrie "Tatiana Jackobs"

—Bine copii, după cum vedeți și pe tablă numele meu este Tatiana Jackobs iar anul acesta vom face chimie împreună, spune ea așezându-se pe scaunul ei.

Ora de chimie a trecut repede, nu am făcut mare chestie ora asta doar niște prezentări banale și am discutat despre ce vom învăța anul acesta la chimie. A fost plictisitor iar eu am stat mai mult cu capul pe bancă gândindu-mă întruna la sărutul extrem de ciudat cu profesorul de matematică.
Când ora sa făcut fără zece mi-am luat rucsacul pe umăr și am ieșit din clasă mergând pe holul lung si lat al facultății neștiind unde merg.
___________________________________
Bine cam atâta și cu capitolul ăsta sper să vă placă.