Visul meu perfect care se desfășura pe o plajă din Hawaii alături de un băiat sexi a fost întrerupt de o voce feminină care îmi tot striga numele.
—Kate! Kate trezește-te! În două ore trebuie să fii la aeroport dacă mai vrei să mergi la Seattle, vocea blândă a Lilianei mă face să îmi deschid leneșă ochii și să clipesc de câteva ori pentru a elimina ceața formată în urma somnului. Mi-am pus dosul palmei peste fața în momentul când lumina orbitoare din camera mă deranja enorm de mult la ochi și am înăbușit un căscat apoi mi-am dat mana la oparte de pe fața și m-am ridicat puțin sprijinindu-mă în coate apoi uitandu-mă la Liliana care m-a întrerupt din somn.
Liliana este ca o mamă pentru mine, ea ma crescut de la vârsta de opt luni și pentru asta o să îi mulțumesc toată viața. Am crescut lângă niște persoane minunate precum Liliana si Vivian aici în acest orfelinat și îmi pare rău că astăzi o să îl părăsesc pentru totdeauna. Astăzi îmi voi părăsi familia pentru totdeauna și voi pleca la Seattle unde îmi voi construi o altă viață departe de acest orfelinat.
—Cât e ceasul? am întrebat-o eu somnoroasă.
—Șapte și un sfert așa că te rog frumos să te grăbești putin, îmi spune ea zâmbind.
—Ok, spun ridicându-mă din pat și încălțând papuci pufoși de cameră.
—O să te las să te pregătești, îmi spune ea și apoi se îndreaptă grăbită spre ușa de la cameră.
M-am ridicat din pat îndreptându-mă spre baia mică pe care o împart cu cele șase fete care îmi sunt colege de cameră.
M-am dezbrăcat de pijamalele mele roz și am pășit în duș pornind apa și începând să îmi spăl corpul cu un gel de duș cu miros de mentă.
Jumătate de oră mai târziu am oprit apa și am pășit afară din duș îmbrăcându-mi halatul pufos și poziționându-mă în fața oglinzi, am luat periuța de dinți și am pus niște pastă apoi am început să îmi periez dinți. După ce mi-am terminat toată rutina de dimineață am ieșit din baie și m-am dus la șifonier luându-mi de acolo o pereche de blugi albaștri simpli cu câteva ținte improvizate de mine pe lateral, mi-am ales și o bluză neagră cu o inimă mare albă pe piept și jacheta mea neagră.
Am îmbrăcat o lenjerie intimă albă și apoi hainele alese de mine, mi-am luat niște șosete albe din sertarul de lângă pat și m-am încălțat cu singura mea pereche de teneși pe care o aveam. M-am întors în baie și am luat peria de păr începând să îmi piaptăn părul lung până la jumătatea spatelui șaten, l-am prins într-o coadă de pește și am fost gata. Mi-am luat la revedere de la colegele mele de cameră și apoi mi-am agățat degetele de mânerul valizei mele de culoare roșie cu negru apoi am ieșit din cameră mergând hotărâtă spre sala de mese, am intrat pe ușa de metal iar Liliana stătea la o masă alături de Vivian, cealaltă femeie minunată care a avut grijă de noi.
—Ești gata să mergem? mă întreabă Liliana când ajung în dreptul mesei unde stătea ea. Liliana mă va însoții la aeroport și apoi se va întoarce înpoi.
—Da! am aprobat-o eu zâmbind.
—Hai iați la revedere de la Vivian și să mergem atunci, spune ea ridicându-se în picioare.
—O să îmi fie dor de tine! spun îmbrățișând-o strâns pe Vivian.
—Și mie o să îmi fie dor de tine Kate! spune ea frecându-mă cu palma pe spate. M-am desprins ușor din îmbrățișarea lui Vivian apoi mi-am pus mâna iar pe mânerul valizei și am plecat din sala de mese cu Liliana în urma mea.
După un drum de jumătate de oră cu taxiul am ajuns la aeroport mi-am luat la revedere de la Liliana și apoi m-am îndreptat spre avion, am urcat și m-am așezat pe scaunul indicat pe bilet și am așteptat ca avionul să decoleze.
***
În cinci ore și jumătate avionul a aterizat pe aeroportul orașului Seattle, mereu am visat să vizitez acest oraș și uite că acum am reușit și nu doar că îl vizitez ci îmi voi construi și o nouă viață aici. Am coborât din avion și mi-am luat bagajul iar apoi am plecat de la aeroport spre universitatea de management unde nu îmi pot da seama cum am reușit să intru la această universitate nota mea de la BAC de la matematică fiind un amărât de cinci. Mi-am oprit un taxi și am urcat și i-am cerut să mă ducă la Seattle Management University. Drumul către liceu a fost unul destul de liniștit și tăcut, eu eram în lumea mea gândindu-mă la cum va fi noua mea viață în Seattle. Când am ajuns în fața universități am plătit pentru cursa făcută și am coborât îndreptându-ma spre intrarea în clădirea principală a univeristăți.
Două ore mai târziu mă aflam în fața corpului B, cel cu internatele, mi-am scos bilețelul primit de la director din geantă și m-am uitat peste el, acolo aveam orarul și numărul camerei mele pe care va trebui să o împart cu încă o persoană. Eh nu o să ma deranjeze să împart pentru că am făcut asta optsprezece ani de zile. Sper doar să nu fie arțagoasă și cu nasul pe sus.
Am oftat și am luat mânerul bagajului meu trăgându-l după mine spre intrarea în clădire, m-am îndreptat spre lift, atâta am noroc că nu trebuie să mă chinui și să urc patru etaje cu bagajul după mine. Am in lift și am apăsat pe butnoul cu numărul patru și am așteptat să ajung, câteva secunde mai târziu ușile metalice s-au deschis permițându-mi să ies din lift, am început să merg pe coridorul lung trăgând troleulul după mine și uitându-mă la toate ușile. M-am oprit în fața uși cu numărul o sută patruzeci și cinci și am apăsat pe clanță deschizând ușa. Am intrat în camera întunecată și am cautat cu mâna pe perete un întrerupător să aprind lumina și când l-am găsit l-am apăsat tresărind la vederea unei tipe brunete îmbrăcată în negru, machiată strident cu alb și negru, multe pirce-uri pe față. Oh ce drăguț o să am o colegă emo. Yuhuu!
Am încercat să zâmbesc și am continuat să o studiez din cap până-n picioare. Îmi plăcea look-ul ei, dar sincer prea mult negru.
—Bună! Eu sunt Kate, spun eu întinzând mâna spre ea ca să facem cunoștință.
—Miranda! spune fără să schițeze nici un gest sau vreo ceva. Am observat că nu vrea să ne atingem una pe alta așa că mi-am lăsat mâna în jos stânjenită de situație.
—Aham, care e camera mea? o întreb eu fiind sigură că ea își alese deja camera.
—A doua ușă, spune plecând de lângă mine spre camera ei. Ok tipa asta nu prea are chef de vorbă.
—Mulțumesc! spun înainte să intre în cameră însă ea nu mai spune nimic și trântește ușa în urma ei. Ok asta a fost ciudat.
Am oftat zgomotos și m-am îndreptat spre ușa indicata de tipa emo, am deschiso larg și am intrat în camera destul de mare decorată în culori de roz și alb, un pat pentru o persoană pe peretele din stânga, un șifonier de culoarea ciocolatei pe peretele din față, un birou de aceași culoare ca și șifonierul în față ferestrei care era acoperită cu o draperie albă și un covor mare si pufos pe mijlocul camerei. Mi se pare frumoasă camera asta, îmi place!
După câteva minute în care am stat și am studiat camera până la cel mai mic detaliu am decis să îmi aranjez hainele în șifonier. M-am așezat pe cobor și mi-am deschis bagajul începând să scot hainele și să le împaturesc frumos punându-le pe urmă pe rafturile din șifonier.
O oră mai târziu după ce am terminat de aranjat toate hainele în șifonier am ieșit din camera mea pentru a face o întreagă inspecție a apartamenului. Aveam o bucătărie mică decorată în culori de orange și alb și mobilă și aparate de bucătărie, o masă și două scaune. Mai aveam un mini living unde erau două fotoli și o canapea de culori închise, o comodieră de culoarea ciocolatei care era liberă. Aveam o baie și cele doua dormitoare. Arăta ca un apartament în toată regula.
M-am întors în camera mea și am aruncat o privire la ceasul de la încheietura mea observând că este ora 8 și 20 PM. Când a trecut timpul așa de repede?
M-am schimbat de haine în pijamale și m-am pus în pat uităndu-mă pe pereți până când ma luat somnul.
_______________________________________________
CITEȘTI
Propunerea
Gizem / GerilimIntroducere. Katherine Johnson este o orfană de părinți care locuiește într-un orfelinat din New York, are nouasprezece ani si incurand pleaca la facultate in Seattle. Ajunsa acolo intampina o multime de probleme. Si cea mai mare problema intampinat...