We are Jacksons - Blestemul lui Khione

Capitolul 1

Tot ce putea face a fost sa o dea din cale cât mai repede cu putință, fiind el nimerit de vraja zeiței si căzând de pe acoperisul muzeului San Francisco.

După aproximativ 24 ore...

Vedea tot in ceață si era amețită, a încercat să se ridice, dar in zadar. Parcă era amorțită si asta ii displăcea. Se uita in jur si tot ce vedea erau paturi, multe paturi asemănătoare cu cele din spital. Auzea un sforait, iar in gândul ei era "Grozav, nu stiu de ce mă aflu aici si un sunet de zici ca cineva castreaza un porc." si s-a întors in stânga ei de unde se auzea sforaitul si era doar o simplă fată, o fată care nu sforaie omenește. Părul blond ii era neîngrijit si arată ca si cum si-ar fi petrecut o săptămână la rand intr-un sanatoriu, dar avea o față subțirică si zonele obrajilor si a nasului erai acoperite cu pistrui. Ea încerca sa nu o trezească si să scape de aici, numai simțea că e amorțită si reusise să se ridice si păşea incet pe parchetul rece, ieșind din clădirea respectivă. A rămas intr-un fel şocată, afară era un haos total, persoane luptandu-se intre ei cu arme medievale, cai zburători, femei-găină. Era sută la sută sigură ca visa, dar totul parea atat de real că nu-i venea să creadă. Toți, ei bine... nu chiar toți erau îmbrăcați in armuri, iar ea fiind îmbrăcată doar intr-un simplu halat alb. A încercat sa pășească cu încredere si sa plece de aici, până când s-a ciocnit de cineva.

"Ah! Tu numai observi că trec si persoane pe aici?" spune aceasta nervoasă.

"Ușurel, morocănoaso." spune cealaltă persoana, analizând-o puțin. "Esti nouă, nu-i asa?"

"Cum adică să fiu nouă?" spune ea agitată.

"Hei, gata. Calmează-te, totul e în regulă. Stiu cum te simți din prima."

"Stii cum mă simt? Logic că sunt confuză si speriată!" spune ea brusc.

"Stiu asta, stiu. Eu sunt Tenebris Rìos, fiica lui Hades, dar îmi poți spune Ten cum o fac si ceilalți. Uite, vin-o cu mine pentru mai multe detalii."

Ea a facut un pas in spate de teamă. "Vreau doar să merg înapoi de unde am venit, locul asta nu e San Francisco. Unde mă aflu mai exact?"

"Uite, promite-mi că te calmezi si îmi spui cum te cheamă, okay?"

A luat o gură mare de aer "Bine, promit."

Tenebris era mai înaltă cu un cap decat ea. Era brunetă si niste ochi negri inspaimântători, avea o îmbrăcăminte cam băiețească pentru o fată. Când s-a apropiat si să o cuprindă de braț si-a tras mâna inapoi in circa de 2 secunde.

"Pe toți zeii, tu realizezi ce rece esti?!" spune Ten încălzându-si mana cu propriul tricou. "Parca esti scoasă din apele Norvegiei!"

"Nu mi se pare." spune aceasta sec.

"In fine, poate aveam eu senzația." minte Ten. "Deci care e numele tău?"

"Ri-Riley Jackson."

Tenebris si-a înăbușit un ras "Fata dragă, iarta-mă acum. Dar n-am timp de glume, spune-mi numele tău."

"Ti-am spus, mă cheamă Riley Jackson!"

"Nu are cum. Singura persoană cu acest nume a fost fiul lui Poseidon, în care se pare că acum este mort." spune Ten jenată.

"De ce te-as minții? Si ce-s cu numele astea? Poseidon? Hades? Ăstia nu erau acei zei greci?"

"Dap. Chiar asa este."

"Deci să inteleg că mă credeți o proastă de aceea care s-a născut ieri, nu?"

"Oh... te iau prea rapid si direct cu toată treaba asta, ce-ai zice să discutăm altundeva? Asa am ocazia să aflu mai multe si despre tine."

"De când esti tu asa dintr-o interesată de mine?" zise Riley. "Nici măcar nu te întrebi de ce sunt îmbrăcată asa si tu 'Hai sa ne cunoastem!', serios?"

"Să stai tu timp de 5 ani in tabăra aceasta si atunci totul o să ți se pară normal, îți garantez."

"Si totuși ce este aici?"

Ten a evitat sa o ia de mână ca să îi arate locurile din tabără. "Deci... dacă spui că te numești Riley, atunci bine ai venit in Tabăra Semizeilor!" spune ea făcând o gesticulare cu mâna.

"Sincer, nu te crezi in filme cu acea gesticulare patetică."

"Merita să încerc, vin-o!"

Ten merse in fața, urmată de Riley care se ruga să ajungă acasă cât mai repede. Se uita in stânga, în dreapta si parcă totul a inceput sa nu i se mai pară atât de şocant, poate că îi plăcea aici. Nu, ea vroia doar să se întoarcă acasa, langa prietenele si colegele ei de cameră si lângă Alec al ei, doar al ei.

"Am ajuns!" spune Ten brusc si făcând-o să tresară.

Riley se uita la clădirea din fata ei, nu era cine stie ce, dar i se părea interesantă.

"Asta ce este?"

"Casa Mare. Ca să te integrezi pe aici, trebuie sa te pui bine cu Chiron si domnul D." spune Ten plin de haz.

"Eu nu vreau sa mă intregrez niciunde, vreau doar să plec!"

Ten a oftat si s-a întors spre Riley. "Uite, stiu cât de mult vrei acasă, fiindca toți veniții vor asta, dar din păcate nu se poate."

"Si de ce nu?"

"Uite, nu sunt ce expertă la dat explicații, dar mai bine să vorbim cu Chiron, ce zici?"

"Uhm... okay."

Pe fața lui Ten i-a apărut un zâmbet, iar Riley a zâmbit fals să o convingă pe Ten ca ii place cât de cât aici si nu o consideră o nebună. Ten a deschis uşa clădirii si Riley a intrat inaintea ei. S-a uitat prin jur până când in sală se mai aflau alte 9 persoane, dintre care 2 erau cam de vârstă a 3-a si celelalte 7 persoane apropiați de vârsta ei.

"Chiron, ce se întâmplă?" zise Ten.

Bătrânul le-a spus celorlalți sa facă linistite si s-a apropiat de Ten in scaunul lui cu rotile.

"Tenebris, acum nu-i momentul. Lăsăm noi veniții pe altă dată."

"Dar Chiron, ea a spus ca se numește Riley, Riley Jackson."

Si atunci toți s-au întors spre Riley, care a rostit doar un simplu "Bună..."