Heartless

Capitolul 15

L-am revazut pe Vladimir abia a doua zi. Ne chemase pe toti in sala de conferinte a hotelului, pentru a ne explica situatia in care ne aflam. Kadij si Vine au stiut cum sa dea sfoara-n tara si astfel sute de vampiri si varcolaci se indreptau spre locul unde ne-am stabilit pentru a-si cere drepturile. Iar noi nu aveam altceva de facut decat sa asteptam, caci era in zadar sa fugim. Asa doar am fi prelungit cursa.

- Sau putem cauta un loc mai putin populat, in apropiere, continua Vladimir. Astfel nu vom incalca nici o regula si nici nu vom pune vietile oamnenilor in pericol, deci..

- Vietile oamenilor? N-ar fi mai bine daca n-am gandi la vietile noastre ? il intreba Celine.

Perfect! Inseamna ca si pe Celine n-a prea interesat-o istoria. Ma bucur ca nu sunt singura.

- Cum te numesti? o intreba acesta.

- Celine.

- Vezi tu Celine, ma aflam in mijlocul unei fraze cand m-ai intrerupt. Si mie nu-mi place sa fiu intrerupt. Daca nu poti tacea in urmatoarele minute, te rog sa poftesti afara.

O liniste apasatoare se asternu in incapare. Fiecare a luat aceasta avertizare in serioas. Singurele zgomote, veneau de pe holul hotelului, unde viata oamenilor isi urma obisnuitul curs. Ce bine ca ei nu stiau ce-i ameninta !

Vladimir si-a continuat discursul:

- Bineinteles ca ne gandim si la vietile noastre. Daca stati putin sa va ganditi, in aceasta sala suntem cel putin 13 din cei mai in varsta vampiri. Iar ceilalti nu sunt deloc departe. Ochii mei nu vad si n-au vazut prin imprejurimi nici un vampir tanar. Asta inseamna ca desi suntem in numar mic, ei n-au nici o sansa impotriva noastra. Abia de ne vor zgaria. Va cer doar sa renuntati cateva zile la confortul cu care v-ati obisnnit de-a lungul secolelor. Tot ce trebuie sa facem este sa invingem primele grupuri. Majoritatea se vor retrage cand vor vedea ca n-au nici o sansa, unele vor vrea sa-si incerce si ele sansa, dar nu vor rezista. Incet-incet, vor renunta la aceasta idee prostuta, iar in acest timp ii vom face sa inteleaga ca tot ce le-au transmis gemenii, a fost doar o enorma minciuna nascocita de un insetat de putere. Nu aveti de ce sa va temeti pentru vietile voastre, sunteti in siguranta. In schimb, oamenii nu sunt la fel de norocosi ca si voi. Precum stiti, nu pot fi folositi ca si sursa de sange din cauza otravii,  insa stiti prea bine ca putem fi putin cam impulsivi atunci cand planurile nu ne ies. Foarte multi oameni nevinovati mor de mana celor tineri. La urma urmei, ei detin cele mai putine informatii legate de noua lor viata. Ei sunt cei care incearca prin cele mai ridicole metode sa consume sange de om "nepurificat". Este de datoria noastea sa ii protejam. Ei sunt cativa din miliardele ce ne mentin in viata! Ei sunt, ceea ce noi am renuntat sa mai fim ! Daca cineva are o alta parere, il rog sa o impartaseasca.

Din nou, liniste totala.

- Atunci, va multumesc pentru prezenta si  pentru a evita neintelegerile, sarcinile si instructiunile va vor fi distribuite personal prin intermediul unei scrisori din partea mea sau a lui Alaric. Va rog sa luati in serios aceasta misiune, chiar daca nu suntem in pericol. Cand vom gasi un adapost care sa nu dea planurile peste cap, va voi anunta. N-ar trebui sa dureze mai mult de 2-3 ore. Acestea fiind spuse, sunteti liberi. O dupa-amiaza placuta va doresc!

Majoritatea vampirilor s-au pus in miscare, indreptandu-se spre iesire. Tatal, Matt, Celine si cei apropiati noua au ramas pe loc, asa ca am ramas cu ei.

- Nu a fost o idee deloc buna sa-l intrerupi pe Vlad, ii spuse tata Celinei.

- Vlad?! soptise aceasta facand ochii mari.

- Da, Vlad.

- N-am realizat cine este, spuse ea. O sa-i prezint scuzele mele sincere, cat de repede voi putea. Sau ar fi mai bine sa ma retrag cu ceilalti?

- Stai linistita, ii spus Matt. Nu esti singura in situatia asta.

Fir-ar el sa fie ! Putea sa taca.. Macar nu mi-a mentionat numele. Sper ca n-o va face, altfel voi muri de rusine in fata Celinei. Ca sa nu mai spun ca deja evit privirile tuturor din jurul meu.

Ma bucur ca nu m-am alaturat dscutiei de la bun inceput. Le arunc o privire furisa si vad cum Matt imi ranjeste. Decid sa ma uit in jur pana ce subiectul dispare de pe buzele lor, iar in tot acest timp il vad pe Vladimir cum isi croieste drum catre noi. Ochii ni se intalnesc.

- Vine, le spun in timp ce-mi iau privirea de la el.

Tata se uitat in directia lui si il saluta prieteneste cand se afla destul de aproape.
- Am crezut ca nu vei mai termina cu discursul. Vlad, trebuie sa recunosc ca mi s-a facut putin somn catre sfarsit. Sper ca pe viitor sa mai adaugi si cate o gluma!

- Asa cum faceam la inceput?

- Ei, nu chiar. Daca ai face ca atunci, lumea nu te-ar crede .

- Voi incerca, dar nu promit prea mult. Noii tai membrii nu ma cunoasc si n-as vrea sa nu ma ia in serios.

- Ca tot vorbim de noii mei membrii, as vrea sa iti fac cunostinta cu fiica mea, Niuscha.

- Incantatoare fiica. Am facut cunostinta intr-un mod mai special, sa zicem, inca de ieri. Voi doi impartasiti aceleasi trasaturi.

In tot acest timp, mi-am tinut privirea in jos, asa cum era de cuviinta. Totodata m-am abtinut sa nu ma pornesc intr-o serie de scuze pentru ce s-a intamplat cu o zi inainte.

- Intradevar, impartim aceleasi trasaturi, insa ne despart si multe deosebiri.
Culoarea ochiilor de exemplu.

- Mie mi s-a parut ca vad aceeasi culoare. Stai putin langa ea, Alaric.

Tata a venit langa mine si si-a sprijinit capul pe umerii mei pentru ca fetele noastre ca fie cat mai apropiate. Eu am inceput sa ma uit intr-un punct fix, situat in spatele lui Matt.

- Uite-te in ochii mei, copila. Ochii mei nu iti vor face nici un rau, dupa cum bine stii, imi spuse Vlad zambind.

A urmat cateva clipe in care, eu si tata analizati mai in detaliu ca un diamant de nenumarate carate.

- Da, ai dreptate Alaric. Ochii va deosebeste putin, ai ei sunt putin mai reci, iar tu ai cateva riduri minore. Sper ca vorbele mele sa nu te faca sa recurgi la Botox, spuse razand. Tu ai doua fire albe, daca nu ma insel iar ea niciunul. Si zic asta pentru ca nu pot vedea dincolo de vopseaua de par. Dar ea e mai mica ca tine cu doi centimetri. De aceea ii dai atat volum parului tau? ma intreba. Ca sa compensezi diferenta ?

- Sincera sa fiu, nici nu m-am gandit la asta pana acum. Azi mi-am luat balerinii, dar uneori imi iau tocuri..

- Criminale, continua tata. Isi ia niste tocuri asa inalte ca, pana si eu par un pitic pe langa ea. Noroc ca Celine, logodnica mea, nu e asa inalta! spuse tata in timp ce arata spre ea. Altfel as fi nevoit sa mai adaug si eu cativa centimetrii la pantofi.

- Vedea-te-as pe tocuri ! ii raspunse Vladimir. Alaric, as mai petrece timp cu tine, daca n-as fi satul de prezenta ta. Vezi, ia-o in sens bun!

-  Cred si eu ca te-ai plictisit de mine inca de acum 1000 si ceva de ani. Sa-ti dau o veste buna: o sa trebuiasca sa imi mai suporti prezenta inca cateva ore, azi.

- Cred ca voi rezista. Matt, la fel pot spune si despre tine.

- Fieee. Oricum vei mai da ochii cu mine in urmatoarele zile. Nu scapi asa usor nici de mine. ii spuse acesta zambind.

- Pacat, ca nu pot spune acelasi lucru si despre tine, Niuscha . Domnilor, am sa v-o fur pentru cateva minute bune. le spuse tatei si "unchiului".

Yuup, am revenit cu un nou capitol. Trebuie sa recunosc ca dupa atatea luni de pauza, am cam ramas fara inspiratie. Sper sa imi revin.
Nu uitati sa votati daca v-a placut si nu ezitati sa-mi scrieti parerile voastre!

Capitol needitat!