Heartless

Capitolul 1

Odata ajunsa in parcare sa indrept spre masina. Soferul isi paraseste locul de drept si imi deschide usa din spate a masinii. Ma strecor inauntrul ei, facandu-i lui Matt semn sa accelereze.

Astazi arata plictisit, la fel ca si vremea.. Cine stie? Poate ca se plictiseste sa fie sofer sau mai bine zis sa fie disponibil 24/24 ore si sa faca in majoritatea timpului pe bodyguard-ul.. pentru mine.

Imi indrept privirea spre fereastra si imi fortez mintea sa vada ceva frumos. Stiu, e o prostie, dar poate asa o sa reusesc sa ma calmez.

Nu stiu cat voi mai rezista in ritmul acesta. Fiecare zi e la fel: ma trezesc, iau micul dejun cu tatal meu, ma duc la scoala - unde ma straduiesc sa trec neobservata-, vin acasa, imi fac temele, petrec restul timpului liber cu tata si restul angajatilor( care-s putini, dar loiali ) si apoi dorm. O zi obisnuita, nu? Pacat ca toate sunt la fel.. cel putin pentru mine!

Printre brazi reusesc sa deosebesc doua forme.. niste caprioare, poate?

- Matt, opreste masina te rog!

- Doua secunde, domnita, imi spune el calm.

Si deodata ma simt propulsata in fata, datorita franei bruste pe care a pus-o. Sper ca bietele animale nu s-au speriat.

Deschid usa masinii fara sa stau pe ganduri. Sunt constienta ca in aceste momente Matt ma priveste iritat, doar era treaba lui sa faca asta. Parasesc soseaua si ma indrept spre padure sperand ca privirea nu m-a inselat.

Caut cu privirea bietele creaturi, care nu puteau sa se fi indepartat prea mult, deoarece prea putin timp s-a scurs de cand le-am vazut si intradevar reusesc sa le detectez. Sunt superbe, doua caprioare cu adevarat frumoase! Nu stiu ce ma atrage mai mult la ele.. gingasia, eleganta, frumusetea de care dau dovada..sau faptul ca ele continua sa stea pe loc, privind undeva in jos in ciuda faptului ca eu continui sa ma apropiu de ele?

Ceva nu e in regula! De obicei, animalele simt o atractie pentru cei ca mine, pentru ceea ce suntem, dar indata ce vad ca ne apropiem prea mult, o iau la fuga.

Inaintez spre ele si cand ne desparte mai putin de sase metri reusesc sa-mi iau privirea de la ele si ma uit in jos. Un cerb bine facut, cu niste coarne ramnificate intr-un mod uluitor, de culoare brun-roscata zacea pe pamantul umed. In timp ce continuam sa ma holbez.. captioarele au luat-o la fuga. Presupun ca asta intentionau, sa imi arate cerbul lasat fara viata, ce zacea intr-o mica balta de sange. Ma intreb cine ar face asa ceva? Cine ar omora un cerb de o frumusete izbitoare si apoi l-ar lasa acolo?

- E mort de cel putin 20 de ore, spuse Matt. Cei ce l-au vanat nu cred ca au facut asta pentru coarnele sau blana sa. Nu l-ar fi lasat singur, la marginea padurii atata timp. L-ar fi transportat usor pana la sosea...chiar si o doua persoane ar fi putut sa faca asta..

Nu l-am mai ascultat,  altceva mi-a atras atentia.. Ranile de pe corpul bietei creaturi nu erau facute de cutite sau alte obiecte ascutite. Ranile erau mici si foarte neregulate, iar marginile erau la fel de albastre ca cerul senin. Brusc mi-am dat seama de ceva.

- Cineva ne-a gasit! am zis. Si acel cineva, nu e deloc multumit, altfel n-ar fi vanat pe teritoriul nostru . Trebuie sa ne intoarcem la masina. Trebuie sa-i povestim tatei ce-am vazut.. ACUM!!

Imediat ce am terminat de vorbit am luat-o amandoi la fuga, de parca am alerga pentru a castiga medalia de aur la cine stie ce concurs de renume. Odata ajunsi in masina ne-am indreptat in viteza spre casa.

Nu mai eram in siguranta aici, va trebui sa ne mutam...O veste mai proasta nici nu se putea. Ne mutasem in acest orasel micut, acum trei ani. Si acum va trebui sa o facem din nou? Trebuia sa ne stabilim aici pentru cel putin 9-10 ani. Cam atat ne permite membrii comunitatii ca sa traim printre ei. Ei bine, multi nu ne mai agreaza de ceva timp, dar regulile nu mai pot fi schimbate!

Gata! Am reusit in aceasta dimineata sa scriu cateva randuri! Sper sa va placa! Astept parerile voastre!