Visele devin realitate?(Volumul 1)

Cap. 1 ~ Prima zi

Era 7:30 in Seoul si vroiam sa mancam ceva. Eram estenuate, nu dormisem toata noaptea si ce cautam o gazda sa stăm cateva zile in acest oras minunat. Eu si Mădă am intrat într-o cafenea, ne-am asezat la o masa si am comandat cate o cafea de fiecare si ceva de mâncare. Eu, neavând alta ocupatie, mă uitam la fiecare om in parte, sa vad care dintre ei ar vrea sa ne ajute cu gazduitul. Mi-au atras atenția doi baieti dintr-un colt al încăperii. Unul dintre ei avea parul negru si purta o caciula neagra pe care srcia ,,SWAG". Era îmbrăcat într-un hanorac si pantaloni scurti albi. Mai purta la gat si un lant in imitatie de aur si cercei. Celalalt avea parul castaniu deschis, aproape blond, si era îmbrăcat cu o geaca neagra de piele si pantaloni lungi negri. Vi se pare cunoscut? Exact!

EU: -Hei sis!

MĂDĂ: -Ce-i?

-Uite! (Zic eu arătând spre cei doi baieti) Sunt...?

-Crecă!

-Crezi ca ne vor găzdui ei? (entuziasmata)

-Daaa...(sarcastic) In visele noastre! As vrea eu!

-Pai si ce facem?

-Pai ce vrei sa faci?

-Ne băgăm in vorba cu ei?

-NU! Ai înnebunit? Esti chiar dusă! Nu ar vorbi ei in veci cu noi! Da' pai sa se uite la doua nebune ca noi doua!

-Dar daca...

-Nu! Lasa!

-Deci nu vrei sa vorbesti cu V?

-Evident ca as vrea dar...

-Dar ce?

-Nu cred ca e o idee buna. Nu vreau sa il sperii!

-Nu îl sperii stai liniștită! Ce se poate întâmpla?

-Ăămm...

-Ce ,,ăămm"? Hai sis! Stiu ca vrei!

-Nu stiu ce sa-i zic!

-Nu trebuie sa zici nimic! Vorbesc eu!

-Si daca zici vrio prostie?

-Eu?

-Da!

-Prosti?

-Aham!

-Nooo...

-Ba daaa...!

-Hai! (si ma ridic de pe scaun dar Mădă m-a prins de mână si m-a pus pe scaun)

-Ce faci? Tu chiar te duci?

-Da! Ce credeai? Ca o sa stau ca o statue când am si eu o șansă sa vorbesc cu Suga? Poate nu o să-l mai vad in veci! O asa oportunitate nu se rateaza niciodată! Nu stiu cum poti sa rezisti când îl vezi pe V la doi metri de tine si nu vrei sa vorbesti cu el sau măcar sa il saluti!

In timp ce vorbeam noi, baietii se ridicau de la masa si vroiau sa plece. Eu, văzându-i ca vor sa iasă, am strigat dupa ei:

-Nu! Oppa! Întoarce-te!

-Ce faci? Daca te aud?

-Si?

-Si?!

Am vrut sa mă ridic din nou, dar Mădă iar m-a prins si m-a trântit pe scaun.

-Se uita lumea la noi! Încetează!

-Nu incetez pana nu vorbesc cu Suguța mea!

-Sigurța ta a plecat! Acum stai jos si calmează-te!

-Deci nu îl iubesti pe Tae sa te duci dupa el!

-Dă-ți peste gura! Evident ca il iubesc! Sis, nu ma enerva!