Legenda dragonului

Capitolul 2

In padure, Veridia imcepu sa cante.
Ei nu ma asculta, nu ma cred
Eu de ce sa mai incerc
Cinevaaaa sa ma asculte.

Nimeni nu stie, ce gandesc
Ce simt si ce traiesc
Cinevaaaa sa ma asculte.
Macar sa incerce... (Toate cantecele din carte vor fi scrise de mine)

Deodata se auzi o voce de fata.
-Ajutor! Cineva? Sunt blocata aici! Mama? Tata?
- Cine e acolo?a intrebat Veridia.
- Ajuta-ma! Te rog! M-am blocat!
-Vin acum!
Veridia merse si o ajuta.Era o fata cu parul lung, roscat si cret.Avea varsta de 7-8 ani.
- Multumes.Iti raman datoare.
- Orice pentru oricine.Eu sunt Veridia.Tu cine esti?
-Nixi.Sunt de pe Calvora.
- Eu sunt din satul Colorena.
- Cum spune traditia de pe Calvora, eu o sa iti fiu sclava.
- Nu. Nu e bine sclava.
- Arunci servitoare.
- Dar...
- Nici un dar.Asa spune traditia.
-In loc de sclava...poti sa imi fii...prietena?
- Prierena?
-Da.Mana dreapta sau trifoiul cu 4 foi.
- Daca o sa pot sa de servesc......
Veridia se uita la ea.
- Nu pe paine.Sa de ajut.
- Daca asta de face fericita....da.
- Excelent.Sa mergem in casa ta.
- Nu putem.
- De ce?
- Aaaaa...Sunt asa de bogata , ca am case deja peste tot.
- Chiar si pe Calvora?
- Da!
- Trebuie sa fii dintr-o familie bogata.
- Da.Am atatia bani ca nici nu stiu ce sa fac cu ei.
- Wow!
-Da...Hai sa , mergem la cea de aici.
-Bine!
Si au mers....si au mers.....au mers.....pana au ajuns pe o insulita,
-Aici stai?
-Da...
- Ce frumos...
- Foarte.
- Si ce mancam? Sunt lihnita.
- Pai....De obicei prind cate un peste si il prajesc.
- Nu va temeti stapana.O sa fac eu aceasta treaba josnica.
- Iti multumesc.
Fata a prins un peste si la prajit.Cum? Sa zicem ca era speciala.Veridia canta.

Stiu ca nu e bine
Ce fac
Numai eu imi fac pe plac
Mai bine as incepe sa tac.

Inima vorbeste
O ascult
Nimic nu e absurd
Poate vorbesc prea mult.

- Am venit.spuse Nixi.
- Asa repede?
- Da.
Nixi mergea si schiopata.
- Esri bine?
-Da...Am cazut la aterizare.
- Aterizare?
-Da.Zburam si nu am vazut pe unde zbor si mam lovit de un copac.Am cazut si acum asa miam scrantit piciorul.
- Lasama sa de ajut.
- Nu pot.Eu iti sunt servitoare nu tu mie.
- Insist.
- Bine....
Veridia ii bandaja piciorul.
- Multumesc.
- De mai doare?
-Putin.Dar e mai bine.
-In regula.
- Ce cantai? Nu am mai auzit versurile astea.
- Pai niste veesuri scrise de mine. Acum mai binene cilcam.E tarziu.
-Da.