Twins criminals [CLOSED] 🇷🇴

Capitolul 29

PREMIERA!!!!
*Kira pov.*

Se pare ca am dat de belea. Alergam ca ultimu om de cei doi fratiori nervosi.
- Nu inteleg ce asa mare tam-tam cu asta! V-am urat doar distractie placuta ... in stilul meu propriu. spun ferindu-ma de coasa lui Zero.
- Daca prin 'urare' te raferi la a spune lucruri personale fara niciun pic de jena...atunci "Merci"! tipa amandoi atacandu-ma iar.
Fix cand au sarit asupra mea, trece Tata pe langa noi.
- Waaaaa!!!! tip alergand spre el. Tatiiiii!!!!! Zet si Zero vor sa ma omoare!!! ma plang ascunzandu-ma dupa el.
- Tu ai inceput! ii aud pe cei doi.
- Kira... Uneori ma intreb daca intradevar ai 500 de ani. spune profesorul indiferent.
- Dar ... Dar... devin si mai plangacioasa.
- Terminati odata! Zet, Zero, pregatiti echipamentele! Kira, hai cu mine! spune si ma prinde de mana tragandu-ma dupa el.
Ii vad pe baieti cum se calmeaza si pleaca si ei. Ajungem si noi in biroul personal al tatei. El se duce la biblioteca sa si scoate un jurnal de-al sau. Eu ma asez pe un fotoliu uitandu-ma in gol.
- Cei cu fata asta lunga? spune el inca atent la jurnal.
- Hhhhmmmmm....
- Sa inteleg ca nu vrei sa-mi spui.
- Sunt curioasa...
- In legatura cu ce?
- ... De ce nu le-ai spus baietilor de tine? spun in momentul acela el trantind jurnalul de birou si facandu-ma sa tresar.
- Adica? se incrunta studiind iar biblioteca.
- Ei bine... Ei nu stiu nimic despre tine...decat ca le esti creator si tata. Nu iti stiu numele, nici varsta, nici macar data nasterii. Chestiile astea sunt . . .
- Normale? continua el. Ar fi logic ca ei sa stie macar atata lucru despre mine?
- D-Da...devin si mai ganditoare codita mea incepand sa se foiasca nestingherit.
- Daca e chiar atat de deranjant pentru tine...am sa le spun adevarul. vine langa mine si ma mangaie bland pe cap.
- Bine! devin mai vioaie.
- Acum spune-mi! De ce va certati? se intoarce iar la cartile lui. 
- Din nimic! spun convingatoare.
- Inteleg...apropo ... Se pare ca misiunea s-a anulat.
- CE?!?! De ce?! spun suparata.
- Au rezolvat altii problema!
- Pai si cu noi cum ramane? intreb dezamagita.
- Noi vom face altceva!
- Ce? intreb deja starnita.
- Mergem la o buna prietena din Japonia.
- . . . La cine? spun nedumerita.
- Mergem la Sonia si Suneku!
- Hhhhiiisssssss!!! spun si sar de la locul meu aterizand in pozitie de lupta. Suneku!
- Stiu! Dar nu pentru tine mergem acolo. Pentru gemeni. Asa ca incearca macar sa pari prietenoasa! spune si se aseaza la birou.
- Bine fie! Dar daca ea incepe, eu nu voi sta cu mainile in san! spun si ma ridic in picioare.
- In fine! Dute si spunele baietilor sa-si faca bagahele si pregatestete si tu. Maine dimineata plecam! spune si-mi face semn sa plec.
Eu ies imbufnata din camera si incep sa merg de-a lungul holului pana la camera fratiorilor mei. Cand ajung in dreptul camerei lor, bine-inteles ca nu bat la usa si intru, ci pun urechea si ascult atenta. ~ Z-Zet! Gata! Opreste-te! .... N-Ne va auzi!!~ il aud pe Zero ingrijorat. ~ Calmeaza-te! Nu se va intampla nimic daca ne prinde!~ ii aud vocea lui Zet care parea dominanta.
Nu am mai asteptat si am dat buzna in dormitor, in acelasi timp, stergandu-mi sangele ce curgea de mult din nasul meu. Spre marea mea dezamagire...nu era nimic pasional acolo. Zet era pe Zero si il musca de gat. ~* De ceeeeeeee?!?!~* urlu in gandul meu.
- Cu ce ocazie pe-aici? intreaba Zet ridicandu-se de pe Zero si stergandu-se la gura.
- Tata a spus sa va faceti bagajul! Maine dimineata plecam in Japonia. spun si plec.
Odata ajunsa in camera mea, sunt intampinata de prietenii si prietenele mele feline.
- Buna micutele mele! le salut vesela si ma intind pe jos ele venind si asezandu-se fie langa, fie pe mine. Se pare ca maine mergem in calatorie. Hai sa ne pregatim!
Ma ridic si incep sa-mi pun niste haine si lucrurile strict necesare intr-o valiza. Intr-alta pun cateva din lucrurile pisicutelor mele, iar intr-un ghiozdan imi pun camera video, miniconsola de vocuri video, tableta pe care aveam salvate toate anime-urile yaoi preferate si altele normale, castile, incarcatoarele si minicamerele video care semanau cu niste nasturei si cateva carti manga pe care nu am apucat sa le citesc (yaoi, desigur).De ce atatea camere? Pentru ca am planuit sa-mi fac propiul canal yaoi. Am sa ascund astea in camera baietilor si ele vor inregistra toooooottt ce fac ei. Hihihihi.... . . . .....merg prea departe cu obsesia mea? ... Nu cred...
Revenind la impachetat, am scos de sub pat o valiza noua pe care n-am deschis-o. Pur si simplu am pus-o cu celelalte. Era o cusca de pisica mobila, supermare, si daca o deschideam acum aici ramanea. Aveam de gand sa-mi iau prietenii cu mine. Toate cele 100 de pisici. Printre care si iubitul meu. Da, da, stiu! Iubitul meu e o mata normala. Dar asta se va rezolva in curand. Tati a spus ca lucreaza la un ser care il va putea face ca mine. Pe jumatate om. Nu-i tare?
- Pisi-pisi-pisi! incep sa strig ca nebuna si toate felinele se aduna in fata mea. Dintre toate imi iau prietenul si dupa le dau sa manance.
- Ti-a fost dor de mine? il mangai pe burtica iar el incepe sa toarca. Hai sa vedem ce progrese a facut tati. spun si il pun pe umarul meu apoi ies din camera si incep sa indrept spre laborator.
- TAAAAAAATTTTTTIIIIII!!!! incep sa urlu deranjandu-i pe ceilalti. Fix inainte sa mai apuc sa strig odata, apare profesorul si imi acopera gura.
- Ti-am spus sa faci liniste cand vi aici! se incrunta si-mi da drumul.
- Scuze! Am venit sa vad ce mai face serul tau. spun mai incet.
- E in lucru! spune si-mi mangaie iubitul dupa ureche. Cu toate aste, nu-l pot termina decat dupa ce venim din Japonia.
- Inteleg! spun ascultatoare.
- Ma bucur! imi zambeste si apoi ma i-a in brate iesind din laboratorul acela zgomotos.
Mergeam pe coridor si toti se uitau la noi ca la masini tamponate. Ce-i drept, rar il poti zari pe tata intr-o stare mai...... detasata......si afectuosa cu ceilalti. Si prin ceilalti, ma refer la mine.
Dupa ceva vreme este chemat asa ca lasa jos si-mi ciufuleste parul plecand. Eu il dau jos de pe umarul meu pe Shiro -asa il cheama- si il pun in bratele mele el adormind numai decat. Inainte sa ma duc la culcare, mai trec inca odata pe langa camera baietilor dar nu aud nimic asa ca plec in treaba mea.

Heeeeiiiii minaaaaa!!!! Ce mai faceti? Yo nu-mi mai vad capul de cate am de facut! Ba tre sa scriu, ba tre sa invat, ba tre sa plec pe la rude ba aia, ba cealalta. . . ufff!!!.... Multe de facut, prea putin timp!
O dat bunul Dumnezeu sa existe weekend si weekend-ul sa fie liber (cel putin asta) ca de nu....muream ma....MUREAM!....

Pana ne-om mai auzi...
Kisuuu e mata ne minaaaa!!! (^ ³ ^)