14

814 61 5
                                    

Trecusera in jur de doua saptamani de cand sarutul meu cu Harry avusese loc. Eu si cu Harry eram bine, as putea spune. Dar desigur, Ryan imi dadea tarcoale, si as mintii daca as spune ca nu e atragator. Ryan e genul de tocilar care arata al dracului de bine. Insa, desigur, nu m-as uita la el in sensul ala. Dar nici sa-l refuz nu prea pot. El, Olivia, Noah, Zac si Nina au fost ca si parintii mei, desigur, fara reguli idioate sau ceva.

Acum eram pe motorul meu mergand spre scoala. Harry avusese treaba cam toata saptamana cu ceva ce numeste prea important pentru tine. Ce e asa inportant si eu nu pot stii? In fine, imediat ce motorul meu a fost parcat, casca a fost pusa pe ghidon, mana mea trecand prin par.

"Hei, Claire."

Mi-am intors capul vazandu-l pe Ryan ce avea pe umar un ghiozdan, in cealalta o agenda. Parul sau era ciufulit, ochii caprui iesind in evidenta datorita ochelarilor cu rama neagra mat.

"Oh, buna Ryan. Ce ai acolo?" am ras luand geanta mea din borbagajul motorului.

"Asta?" spune aratand spre agenda. "E ceva la care lucrez si inca nu e gata."

"Pot arunca o privire?" spun intinzand mana spre agenda, imediat ferind-o.

"Nu, nu e nimic important." spune repede si imi face cu mana intrand in liceu. E ceva ciudat la mijloc.

*

Ora 3:30. Sfarsitul zilei de azi. Inca nu am primit nici un semn de viata de la tipul carliontat ce m-a salvat de un psihopat acum cateva saptamani. Ma enerveaza ca nu-mi spune nimic legat de munca lui. Poate omoara persoane? Nu-mi pasa dracului ce face, dar urasc secretele.

Imediat ce am ajuns in casa Oliviei, telefonul mi-a vibrat. Ma suna Harry.

"Hm?" am spus nervoasa.

"Salut si tie, Claire." a suflat nervos spre mine.

"Oh, deci tot tu esti nervos." am pufnit.

"Tu n-ai fii dracului nerbos daca iubita ta nu ti-ar da dracului nici un semn de viata?" maraie si eu aproape cad din picioare.

"Poftim?! Eu te am sunat toata saptamana, primind aceelaso raspuns. 'Am treaba.', si dupa un bipait enervant care anunta ca ai inchis." tip si ma asez pe fotoliu, Olivia privindu-ma.

"Pronleme in paradis?" rade si eu arunc cu perna in ea.

"Nu e vina mea ca am treaba."

"Atunci ni ma acuza ca nu ti am vorbot desii te sunam."

"Nu ma face sa te acuz."

"Nu te juca fazan cu mine chiar acum."

"Nu ma face sa j-"

"Du-te naibii." si cu asta am inchis.

Dragut, nu? Dupa 2 saptamani ma ia la intrebari. Tot el pe mine.












Scurt ikr. Dupa mult timp ikr. Dar liceu si chestii si da. Nu caut o scuza, dar mrg. Voiam sa stiti ca inca sunt in viata.

The SpeedUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum