I want you ~Seduction~

Capitolul 8

Un strigăt mă trezește din somn și mă ridic în fund căscând ușor. După ce îmi aranjez cât de cât părul, privesc camera străină iar ochii îmi cad pe pereții gri pe care erau poze...cu mine?! Într-o secundă mă aflu în picioare inspectând pozele în care zâmbetul meu atrage atenția,altele lângă foști colegi sau prieteni iar ultima având dimensiuni mai mari îmi fac inima să bată cu putere. Brian e lipit de mine iar mâinile îi circulă pe fundul meu,amintirea zilei trecute invadându-mi gândurile.
-Ma bucur ca te-ai trezit, avem treaba. Aud o voce groasă în spatele meu și mă întorc,rămânând fără aer pentru câteva secunde. Închid ochii și îi strâng sperând sa fie doar un coșmar, nu are cum sa fie adevărat. Am adormit cu Adam în casa lui Lucy, nu am ce căuta aici. Pașii lui se apropie și îi simt mâinile criminale pe talia mea.
-Ia-ți mâinile de pe mine! spun cu o voce joasă dar poruncitoare.
-Si mie mi-a fost dor de tine, păpușă.
Răspunde calm și îmi deschid ochii uitându-mă în ai lui. Sunt negri, negri ca întunericul, atât de anormal. Fizionomia lui e împietrită iar buzele bine conturate. Mă lipește de pieptul său pentru a doua oară iar frica mă cuprinde instantaneu.
Nu e un coșmar. Mă aflu în casa demonului și el e atât de aproape de mine încât îi simt respirația pe față.
-Cum m-ai adus aici? îl întreb încercând sa par serioasă.
-Pentru mine orice e posibil.
-Dar Adam era alături de mine...
Pufnește și se trântește în pat cu ochii fixați pe mine.
-Vorbești despre el ca și cum ar fi vreun Batman.
-A spus că mă protejează și am încredere în el.
-Nu vrea decât să profite, păpușă! Și tu ești a mea, să ții minte.
Ochii mi se măresc iar furia pune stăpânire pe mine. Cine dracu' mă crede, marioneta lui?
Fug spre ușă dar înainte să o deschid, brațul îmi este apucat cu putere și brutalitatea cu care mă trântește de perete mă face să scâncesc.
-Să nu mai faci asta!
-Ce mama naibii vrei, idiotule? Dacă crezi ca voi fi jucăria ta sexuală, te înșeli!scuip cuvintele fără regret.
Maxilarul i se încleștează iar ochii săi parcă aruncă săgeți. Într-o secundă, palma sa face contact cu obrazul meu iar usturimea își face prezența imediat. Lacrimile izvorăsc fără să le pot controla și îi evit privirea ce îmi provoacă scârbă.
-Nimeni nu a mai vorbit cu mine așa până acum! Cum îți permiți?
-Pentru toate există un început! țip observând vena de la gât care îi pulsează puternic.
Suferința fizică e nimic pe lângă ce port în suflet.Inima și dorul mi-au provocat o durere ce nu poate fi măsurată cu simple palme, o durere de nedescris care nu poate fi înlocuită cu altceva.
Mă trage după el și mă aruncă în patul mare privindu-mă flămând.
-Îndrăznește să îmi faci ceva și jur că...
Nu apuc să îmi termin cuvintele pentru că ușa camerei este împinsă cu putere iar un glonț îl lovește pe Brian în picior. Țipă nervos și îl văd pe unul dintre prietenii lui Chris venind spre mine.
-Sa nu te atingi de ea! țipă acesta căzând pe jos.
Băiatul nu îl bagă în seamă ci vine și îmi spune să ne grăbim,in câteva minute fiind afară.
-Unde suntem?
-Într-un oraș apropiat de cel natal.
Deschidem portierele însă nu înainte să îl întreb cel mai important lucru.
-Adam ce face?
-E la spital, a fost împușcat de unul dintre oamenii lui Brian și e în stare gravă. A pierdut mult sânge, doctorii au spus ca șansele lui de viață sunt puține.
Ochii mi se măresc în timp ce expresia lui emană părere de rău. Nu, imposibil!Lacrimile își fac din nou apariția și simt un gol imens în stomac.Adam e în spital din cauza mea iar viața lui atârnă pe un fir de ață. Știam că nu trebuia să îl las sa mă protejeze pentru că demonul nu are inimă, nu iartă și obține ce vrea, când vrea.
Îmi șterg lacrimile și mă îndrept spre băiat serioasă. Dacă nimeni nu a reusit să facă nimic, atunci voi face eu.
-Dă-mi pistolul!
Brunetul mă privește de parcă acum aș fi aterizat pe Pământ și rămâne nemișcat.
-Ce vrei să faci? mă întreabă revoltat.
-Să scap lumea de demon, să opresc durerea și moartea oamenilor nevinovați! strig convinsă.
Nu mă voi ierta dacă plec de aici cu mâinile în buzunar.
-Crezi că ești singura care a încercat? pufnește amuzat.
-Când ai venit, de ce nu l-ai împușcat mortal!?
-E prea periculos, scumpete.Dacă el moare, mori și tu, clar!
-Dă-mi pistolul în această secundă! îi poruncesc fără să pun prea mult preț pe vorbele lui.
Sunt prea nervoasă, Adam e nevinovat și vreau să mă răzbun pentru tot;pentru palma pe care mi-a dat-o, pentru atingeri, brutalitate și amenințări.
-Nu cred că vrei să îl ai pe conștiință toată viața.
-Dă-mi dracu' pistolul sau te ia mama naibii! țip simțind cum sângele îmi fierbe în vene.
-Eu te-am atenționat! spune și îl așează în palma mea după care ridică mâinile în semn de predare.
Mă întorc și intru în casă hotărâtă cu pași mari și apăsați. Deschid ușa fără să îmi pese că o distrug și îl vad cum se întoarce cu nările fremătând însă începe să zâmbească când ma vede cu pistolul în mână.
-Păpușica are de gând să mă omoare?
Cuvintele lui spuse cu amuzament mă înverșunează și mai mult.
-Vrei să faci pe dura dar să fim serioși, nu ai curaj sa omori nici o pisică.
-Ești convins? întreb simțind sângele care clocotește în vene. Ia-ți adio de la viață!
Începe să râdă dar este întrerupt de glonțul ce i-a pătruns în inimă . Fața i se albește brusc iar sângele zvâcnește fără oprire până îl secătuiește.
Scap pistolul îngrozită și simt cum genunchii mi se înmoaie. Cad la pământ în timp ce aud voci bărbătești printre care una familiară.
Lacrimile nu au putere să îmi curgă, ochii mă înțeapă iar răzbunarea îmi părăsește încet trupul.