I want you ~Seduction~

Capitolul 2

Pe parcursul discursului ținut de directoare ca în fiecare an, m-am gândit la familia mea.Acum o săptămână au murit intr-un accident grav de mașină iar după înmormântare am stat închisă în casă și am plâns zi si noapte.Nu erau părinții perfecți dar ne-au oferit educația necesară mie și fratelui meu iar când se întorceau de la servici sau ședințe importante niciodată nu veneau cu mâna goală.
-Alice,ești bine?mă întreabă Aby.
Tresar când îi aud vocea celei mai bune prietene și îmi dau seama ca lacrimile îmi curg pe obraji.
-Ămm...da.
-Așadar,va așteptăm mâine!spune directoarea și se îndepărtează de microfon,mergând strâmb din cauza tocurilor prea înalte.
-Condoleanțe,scumpo!spune Lucy apropiindu-se tristă.
-Mulțumesc, dar am trecut peste...cred.
-Ce s-a întâmplat?
-Aby,părinții ei au murit de curând.
-Și mie de ce nu mi-ai spus?întreabă ranita.Vino aici!
Mă îmbrățișează pentru a doua oară și simt cum mă relaxez.
-Ne vedem mâine,fetelor!le spun zâmbind fals.
-Te pupăm!
Mă îndrept spre ieșire unde observ Ferrari-ul negru care a impresionat pe toată lumea acum câteva ore și un grup de băieți care poartă o discuție aprinsă.
Încerc să trec neobservată și reușesc din câte se pare,pornind spre casă.

***

Gândurile mele sunt intrerupte de câțiva stropi de apă care se înmulțesc cu fiecare secundă.Plouă.
-La dracu'!înjur și măresc pasul dar degeaba.
În trei minute sunt uda din cap până în picioare și mai am de mers ceva timp până acasă.Dacă nu trebuia să plece Chris de urgență la prietenii săi cu care el știe ce mama naibii face,acum numai eram pusă în situația asta.
Un claxon mă face să tresar iar în spatele meu văd un Ferrari negru,lucios.
No way!Cum a ajuns el aici?Doar nu crede ca mă voi urca în mașina lui,nu?Deși nu îl cunosc,nu mi se pare un tip în care as putea avea încredere.Cine știe în ce treburi murdare sunt implicați el și prietenii lui "periculoși".
-Ai de gând să urci sau preferi să rămâi în ploaie? mă întreabă brunetul cu o sprânceană ridicată.
-Mă descurc și singură!strig dar încep să tremur mai rău ca bunicul.
-Eu nu prea cred!Urcă,nu te mănânc...încă!spune rânjind drăcește.
Îl privesc încruntată și aleg să nu îl ascult insa nu vreau să mă îmbolnăvesc. Urc în mașina performantă și îi simt privirea pe mine.
La ce se holbează?
Cauta ceva în spate iar după câteva secunde îmi întinde o geacă de piele cu miros de mosc care se simte peste tot aici.
-Îmbracă-te.
O pun pe mine și îl văd încordat.Părul îi este ciufulit iar buzele puțin roșii.
-La ce te uiți? mă întreabă amuzat.
-Poftim? Ă,la tatuajul de pe mâna ta.
Spun repede observând abia acum două aripi negre tatuate perfect pe bratul lui.
-Îți place?
-D-da,e frumos!
De ce naiba mă bâlbâi?Sunt o proastă.
Mașina se oprește în fața casei mele iar el mă privește în ochi serios.
-De unde știi unde locuiesc?
Deschide gura dar o închide la loc fixandu-si privirea pe volan.
-Poți să păstrezi geaca până mâine. Încă plouă.
-Mulțumesc!spun confuză și ies ușurată ca mașina lui Chris nu se află aici.
Deschid ușa,un mic tremurat punând iar stăpânire pe mine dar înainte să intru,mă întorc și văd mașina încă în fața casei.Brunetul o pornește și dispare de pe stradă în timp ce închid ușa.Mă dezbrac de geacă și inspir mirosul de mosc,un mic zâmbet apărând pe fața mea.
De unde știe unde locuiesc dacă e nou în oraș?
Decid totuși să ignor aceste gânduri și fac un duș fierbinte care îmi relaxează toți mușchii.Deși mai sunt câteva ore până se întuneca,mă imbrac cu pijamalele și adorm.