O nebunie (in curs de editare)

Cum sa-ti spun?

Din instinct, incep sa recitesc mesajele.
Ma... Ce? Robert a zis ca ma place? Oh, nu!
Las gandurile acestea la o parte si ma duc la baie intru in dus si reglez apa.
Stau aproximativ o ora sub dus, închisă in mirosul mirific de lamaie.. Ah, cat de bine e..

Ies incet din dus cand simt miros de paine prăjită care vine de jos din bucătărie, semn ca Sofia si-a facut simtita prezenta.
Aleg sa ma imbrac cu ceva mai comod pana cand Robert va veni după mine sa iesim la acea mica plimbare.
Aleg un set de lenjerie alba din dantela peste care inbrac cu grija o pereche de pantaloni de trening scurti de un verde neon si un maiou roz neon.
Imi prind parul proaspat vopsit intr-o coadă sus si apoi decid sa cobor jos la masă.

-Doamne, Vanessa! Nu te-am mai vazut asa colorat îmbrăcată de cand.. Si brusc ii dispare zambetul de pe buze

Tocmai ce uitasem si eu.. Nu de Sofia vinovata, va trebui sa trec peste

-E inregula Sofia, ii spun si o sarut scurt pe obraz de "buna dimineata"

-Te vad zâmbind, va trebui sa imi povestesti tot, dar hai la masa! Doamne, Sofia si curiozitatile ei

*

Dupa ce termin de mancat si de povestit tot, cu lux de amanunte Sofiei decid sa merg in camera sa ma pregatesc pentru intalnirea cu Robert.

Fac un dus rapid de 20 de minute si incep sa ma dau cu crema.
Ador mirosul de lămâie, si o sa il ador mereu.

Aleg sa ma imbrac putin mai lejer, avand in vedere ca suntem la sfarsitul lunii iulie e o perioada caniculara ca sa zic așa in Seattle. In final, aleg o pereche de pantaloni scurti care alteori imi erau extrem de stramti iar acum se pare ca imi sunt mai mari cu doua numere. Imi aleg un maiou alb, aproape transparent si il bag in blugi. Aleg niste sandale rosii de culoarea pantalonilor si imi pun lantișorul cu pandantiv de la fratele meu, imi aduc aminte ca Austin a murit cu el la incheietura de la mana..

La par aleg sa nu imi fac nimic, ci doar sa il las desprins sa cada in valuri pe spatele meu. Imi ador parul, singura amintire de la mama mea

In aproximativ 10 minute Robert ar trebui sa fie la usa mea. Sper sa fie punctual cat de cât.

Cobor jos si o vad pe Sofia plângând, oare ce s-a intamplat?

-Sofia, Sofia ce ai patit? Ma duc langa ea ca o mama protectiva la fel cum e si ea si o intreb. Sofia? Ce s-a intamplat?

-Ma-mama mea spune aceasta prin suspine.

-Ce s-a intamplat Sofia ? Linistete-te te rog si vorbeste-mi!

-N-nu i-inte-legi Va-anessa! A mu-rit, ma informeaza aceasta prin suspine..

Mama ei a fost singura pe care a mai avut-o. Din tot ce mi-a povestit aceasta mama ei avea o boala, cancerul o macina de 3 ani de zile.. Imi pare nespus de rau pentru Sofia si mama ei

-Si acum.. Continua ea.. Nu am nici bani si nici posibilitatea de inmormantare. Ce fac? O sa stau aici si o sa ii plang de mila

-Nici sa nu te aud Sofia! Tu ai fost langa mine atata timp, macar financiar sa te sprijin! O sa iti pun 2000 in cont iar de transport ma ocup eu! Sa nu te aud ca refuzi! O aposrtofez eu cu degetul

-N-nu Vanessa! P-rea mult pentru mine! Nu pot!

-Te rog doar, taci si accepta Sofia, ii mai spun inca o data apoi o prind in bratele mele si o strang cat de tare pot la piept! Stiu cum e sa pierzi pe cineva! Doare, doare al naibii de tare sa stii ca nu mai ai pe nimeni. O inteleg, nu o judec.

Aud soneria de la usa si ma indrept agale pana in dreptul acesteia..
Am asteptat mult sa vina ora 4 p.m. insa nu pot fi atat de egoista sa o las pe Sofia plangand si eu sa ma duc sa ma distrez