O nebunie (in curs de editare)

Te iubesc

Suntem de aproape 30 de minute pe drumul spre casa si nu am vorbit nimic. Presiunea care exista intre noi piate fi taiata lejer cu cutitul.

-Stii ca trebuie sa vorbim, nu? Il intreb, parca mancandu-ma limba

-Despre ce vorbesti? Ma intreaba Robert nedumerit

-Despre tot, Robert! Despre starea ta, despre schimbarile tale de comportament, cum vorbesti cu mine, ma bulversezi, pur si simplu!

Aceasta ofteaza prelung si trage masina pe dreapta intr-un pustiu.

Pune mana dupa talia mea di ma trage usor peste schimbator la el in brate. Isi pune mainile in jurul cospselor mele si ofteaza din nou. Nu ofteaza cam mult in ultimul timp?

-Iubito..spune acesta si isi freaca încontinuu tamplele. Prea multe pentru mine.. Nu sunt obisnuit. Nu am iubit niciodata. Nici nu vtoiam sa iubesc pana te-am intalnit pe tine. Nu pot sa ma comport inca de la inceput ca totul e lapte si miere si ca sunt un gentleman asa cum visati toate.
Eu credeam ca cu bani le impaci pe toate tarfele, asta pana la tine. Tu nici macar nu ai stiut cu ce ma ocup, faptul ca am atatea actiuni trecute pe numele meu si ca sunt putred de bogat, dar totusi, te-ai indragostit de mine.
Pur si simplu sunt confuz, nu stiu sa ma comport cu o fată,.mai ales cu una pe care o iubesc. Iti cer doar timp, timp sa ma obisnuiesc cu faptul ca te iubesc, timp sa ma obisnuiesc cu asta, spune si ridica mainile in aer.

Incerc sa ma pun in locul lui si intr-un fel chiar il inteleg.. Adica observ ca face sacrificii supra-omoenesti sa ma suporte si sa imi faca pe plac. Pana la urma suntem oameni, trebuie sa respectam cel putin faptul ca încearcă.

Imi pare rau ca i-am pus aceasta intrebare, observ cum pe fata lui s-a asternut nelinistea si grija. Nu vreau sa fie suparat. Nu pe mine

-Imi cer scuze, nu trebuia sa deschid acest subiect. Nu vreau sa te superi.

-Te iubesc ! Imi spune in schimb si imi saruta fruntea. Sa mergem, trebuie sa te duc acasa, si asa sunt obosit

-Cum ramane cu cina de maine seara cu familia ta? Il intreb curioasa

-Mai mult ca sigur o sa aleaga Stefan si Evelyna un restaurant. Nu trebuie sa fii sofisticata, tu esti frumoasa oricum. Imi spune acesta pe un ton dulce

- O cunosti pe prietena lui Adam ? Il intreb si pana si el pare mirat de intrebarea mea

- Imi amintesc ca mi-a prezentat-o odata.. Nu o prea stiu.. Adica e ok, avand in vedere ca el nu sta mai mult de o săptămâna impreuna cu o fata. Imi spune acesta chicotind.

-Cu totii avem o a doua sansa, nu? Ii spun intorcandu-i zâmbetul.

Acesta ca si răspuns imi prinde mana intr-a sa si mi-o saruta lung

Nu mai spunem nimic pana in fata portii mele. Acolo unde frumosul meu iubit parcheaza masina.

-Noapte bună printeso! Imi spune si imi saruta buzele cu patos

-Noapte bună! Ii spun si ma dau jos din masina indreptandu-ma spre intrare. Intru in casa si ma descalt de papucii cu care am fost incaltata, fiind epuizata.

*

Dupa aproximativ o ora, in care am facut duș si mi-am facut toate tabieturile de seara, decid sa ma pun in pat si sa ii trimit un mesaj Evenynei.

"Auzi, vrei sa mergem maine la mall? PS: maine seara suntem invitate la cina familiei Killer. Dar o sa te informeze mai bine Stefan " dupa ce am terminat de tastat mesajul ii dau "trimitere" si ma pun la somn, maine o sa fie o zi lungă!

***

O raza de soare foarte deranjata a Seattle-ului mi se iveste in ochi. Fapt care ma impiedica sa mai dorm