O nebunie (in curs de editare)

Gânduri ucigașe

O lumina insuportabila ma lovește direct in ochi si asta ma impiedica sa ii mai tin inchis. Imi deschid încet oceanele ce cândva străluceau de bucurie, pentru a ma obișnui cu lumina ce se iveste de după draperii si nu pot sa imi dau seama unde ma gasesc. O camera uriașă, decorată in alb, un pat imens din lemn si asternuturi albe, un dulap de aceeasi nuantă patul, si cateva obiecte decorative, nu imi amintește de absolut nimic

Dau sa ma mișc insa sunt proptită de ceva. Simt o mana ce imi înconjoară protectiv talia. O, Doamne! Ce am facut? Incerc sa ma întorc pe cealalta parte, pentru a vedea in a cui casa ma gasesc si ce caut aici mai exact.

Niste buze senzuale, usor intre deschise, isi poposesc respiratia pe umarul meu gol.
Acei ochi care ma încălzesc atat de mult cand ii privesc, ii ador si acum cand sunt închisi. Niste fire de par ii cad neglijent pe fata ce pare a fi sculptata si pare atat de sexi. Nu imi vine sa cred ca stau langa el

Ce tot zic aici? Nu Imi place sa stau langa el. Il urăsc! Nici macar nu stiu ce caut aici defapt. Si, oh doamne, sunt goală? Sper ca inca sunt.. Si daca nu? Ohow, sa vezi ce-i fac nenorocitului daca s-a atins de mine știind sa sunt in stare de ebrietate.

Dau sa ma ridic, insa mana lui ma impiedica, tintuindu-ma prea tare pe loc. Okay, si acum ce ma fac?

Cu mare stil, ii prind degetele intr-ale mele si ii îndepărtez usor mana de pe trupul meu gol, punandu-i perna in locul meu. Fac un dans al victoriei, dar silentios după ce imi reușește încercarea si dau sa imi recuperez hainele dar nu inainte sa aud un marait matinal mult prea cunoscut pentru mine

-Unde pleci? Ma Intreaba mai mult mormaind

Ma panichez mai tare de cat as vrea si incep sa ma balbai

-Mă... Ma duc, Robert! Ii spun încercând sa para un raspuns hotărât

-Unde? Spune apărând-i un zâmbet dulce pe fata. Haide aici, continua si bate cu palma locul care probabil s-a racit, de langa el

Ma las bătută si ma asez pe pat, langa el, fiind pregătită sa ii pun o serie de intrebari

-Robert... Ii spun fastacindu-ma.. Noi doi am...întreb gesticuland din maini

Acesta da dezapropator din cap si simt cum o piatra mi s-a luat de pe inima

-Nu, dar deabea te-am convins sa dormim, ai vrut sa faci asta, insa eu am refuzat. Uite ce e, probabil nu ma crezi, dar vreau sa facem asta atunci cand tu o sa fii perfect conștientă de ceea ce vrei, nu in situatia de aseara. Imi spune prinzandu-mi mana intr-a lui si sărutandu-mi-o lung

Ohow, am auzit bine? L-am implorat eu sa... Doamne, ma jur ca nu mai beau niciodată.

Plec capul in jos de rusine insa acesta mi-l ridica sprijinindu-mi bărbia cu doua degete

-Nu trebuie sa te rusinezi, iubito, dar vreau sa stii ca imi pare nespus de rau pentru toate cele întâmplate si imi doresc foarte mult sa ma ierti, nu imi place cand ma trezesc fara tine, imi spune cu o urma de tristete in glas

Doamne, da-mi un semn! Ce sa fac acum? Inima imi spune cad la el in brate sa ii spun ca mi-a fost dor de "acea pozitie", insa, ratiunea imi spune sa fac opusul.
Aici imi aduc aminte de spusele mamei "Mereu cand trebuie sa faci o alegere importanta, ascultă-ti inima, e singura care ia decizii bune! "

La aceste gânduri o lacrima da sa imi cada pe fata-mi palidă dar o impiedic cu podul palmei. Robert ma vede si pare sa i se schimbe expresia fetei intr-una îngrijorătoare

-Ce s-a intamplat? Ma intreaba vizibil îngrijorat

Clatin din cap in semn negativ si ii sar in brate, el neezitand sa imi înfățișare corpul cu bratele lui puternice. Mi-a fost dor sa ii simt mirosul, bratele si respiratia-i calda