Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Capitolul 12

Capitolul 12

"Cand ii atingeam pielea luam foc. Gura mea tanjea sa o atinga, mainile mele sa o mangaie, pielea mea sa o simta pe a ei. Aveam nevoie cu disperare sa fie a mea." 

   

21 Iulie 2010

-Buna dimineata, Koll! l-am salutat politicoasa pe satenul ce se afla in usa.

M-am dat la o parte facandu-i semn sa intre si el se clatina pe picioare trecandu-si o mana prin par, ravasindu-l, apoi intra rapid fara sa imi intoarca salutul. Am inchis usa si m-am dus in bucatarie, el urmandu-ma.

-Cafea?

-Da, te rog! ofta si se prabusi pe un scaun comod.

-Esti in regula, Koll?

Am turnat cafeaua fierbinte in cesti si i-am pus-o pe masa pe a lui insotita de lapte, zahar si lingurita eu luandu-mi ceasca mea in maini pentru a le mai incalzi caci eram destul de rece dupa noaptea in care dormisem singura in pat; de fapt dupa noaptea in care ma zvarcolisem singura in pat caci Sebastian era prea suparat pe mine ca sa impartim patul.

-Unde iti e logodnicul? m-a intrebat strategic, ocolindu-mi intrebarea.

-In camera.

Vocea mea era destul de rece, iar privirea nu mai zic. Satenul ofta din toti plamanii si ma privi jenat.

-Imi pare rau ca am inrautatit situatia, murmura el soptit.

Am indepartat gandul si scuzele lui cu mana, dorindu-mi din toata inima o tigara pe care insa nu o voi fuma acasa si la birou singura singurica pe balconul de la etajul unde lucram.

-Il poti chema?

Ochii lui caprui au trecut peste tinuta mea pusa la punct cu doar cateva minute inaintea sosirii lui.

Am ridicat din umeri dar nu m-am miscat pentru ca auzisem o usa. In momentul urmator Sebastian intra injurand in bucatarie chinuindu-se sa isi faca un nod la cravata si cu camasa descheiata si scoasa din pantaloni. Ramase in tocul usii privindu-si prietenul ce se misca nelinistit in scaun, apoi se indrepta spre mine.

-Ma poti ajuta, te rog? Urasc blestematiile astea!

Vocea lui imi aluneca pe sub piele ca un cub de gheata fierbinte, incalzindu-ma pe loc. Am lasat ceasca de cafea pe blatul de bucatarie si intorcandu-ma spre el i-am incheiat nasturii camasii cat de incet am putut, apoi i-am facut nod cravatei si i-am asezat gulerul camasii in tot acest timp evitand sa il privesc in ochi. Simteam foarte bine si ochii lui Koll pe mine, parca arzandu-ma, facandu-ma sa ma simt ca o pustoaica fara experienta.

Se auzi un oftat care nu imi apartinea nici mie nici logodnicului meu si am inghitit in sec simtind cum vaporii de tensiune se ridica incet intre mine si Sebastian.

-Unde pleci? l-am intrebat cand am terminat ce imi ceruse de facut si imi reluasem ceasca in maini.

El se departa luandu-si ceasca si asezandu-se in fata lui Koll.

-Ce cauti asa devreme aici? il intreba brunetul parca neauzind intrebarea mea.

Koll il privi cu gura cascata la figurat, apoi imi arunca o privire plina de vina.