Ultimul joc: Prada (Volumul I din trilogia The Last Whispers)

Capitolul 37

ATENTIE!

Limbaj  licentios si scene explicite!

Capitolul 37

"Ziua mea de nastere a fost un succes total, chiar daca Julia si nenorocitul ala de Ivanov au incercat sa imi saboteze relatia cu sotia mea. Trebuia sa stie ca e cea mai importanta pentru mine! Nu puteam respira fara ea!"

4 noiembrie 2010

-Acum am aflat noutatile, iarta-ma! Felicitari! imi spuse Renata in ureche, in timp ce isi rontaia biscuitii preferati.

-Multumesc! Nu m-am asteptat ca proiectul sa fie asa un succes si sa fiu promovata din nou. Adica pot lucra doar patru ore pe saptamana in birou si primesc un salariu dublu. Trebuie doar sa ii termin masina lui Dante Ivanov si voi fi libera.

-Ce mai ai de facut la ea?

-Doar o verificare si e ca noua. Deja am inceput sa lucrez la masina lui Sebastian la noi in garaj, am ranjit.

-O imbunatatesti de ziua lui? rase ea, apoi gemu. Usurel, iubito! vorbi cu burta ei cel mai probabil. Jur, voi da copilul asta sa faca sport la cat alearga la mine in burta, se planse ea.

Am ras, apoi am suspinat.

-Cel putin tu poti ramane insarcinata, am soptit trista.

-Vei putea ramane si tu! ma dojeni probabil dandu-si ochii peste cap. Ce plan ai pentru azi?

Am zambit la schimbarea deloc subtila de subiect.

-Am copt un plan ca sa ii urez lui Sebastian la multi ani in stilul meu si l-am inclus si pe Nathan, am ranjit.

-Vreau sa stiu tot! se auzi vocea ei entuziasmata.

-Pai....

***

-Mersi, sefu! am tipat, avantandu-ma in lift.

Era ora doua si eu ii cerusem voie lui Vladimir sa plec de la munca pentru a ii face o surpriza sotului meu de ziua lui. Aveam fix zece minute sa plec de la munca, sa ma schimb, sa il iau pe Nathan de la gradi, sa schimb masina si sa mergem la centru pentru a il surprinde cum numai noi stim. Ahh... si sa iau si tortul. Atat de multe de facut intr-un timp atat de scurt!

Usile liftului s-au deschis si am pasit repede in afara lui, aproape izbindu-ma de Dante. M-am dat intr-o parte evitand coleziunea cu el si l-am privit cu nervi pentru ca imi lua din timpul meu pretios.

-Ooo, unde fugi, doamna Garwood? ma prinse de mana, tragandu-ma inapoi.

-Nu este treaba dumneavoastra, domnule Ivanov! am replicat acra.

-Ce e cu dispozitia asta? rase el. Sebastian nu te-a satisfacut sau sunt doar toane?

-Cum iti permiti? m-am rastit, tragandu-mi mana din a lui.

El ridica din sprancene, parand cu adevarat amuzat si se sprijini de o coloana.

-Am fost candva prietenul lui Sebastian, asa imi permit.