Capitolul 5

20 1 0
                                    

În timp ce mă plimbam am văzut o gașcă din liceul meu, printre ei și colegul meu de la gimnaziu Alex care cândva îmi era cel mai bun prieten dar ne-am distanțat după clasa a 8-a. Am vrut să trec neobservată dar nu am reușit pentru că Alex ma remarcat.
A- Andule, ce faci?
Eu- Bună, Alex. Mă plimb. *Off! Chiar nu putea să nu mă vadă??
Al- Vino aici. * Mi-a spus el cu o față de cățeluș. Eu m-am dus lângă el sperând că o să îmi spună ce are de spus și după voi putea pleca.
Al- Băieți, ea este Andra. Cea mai bună prietenă a mea din gimnaziu. Andra ei sun: Bobo, Peter, Grace iar el este Derek, e nou pe aici.
Eu- Bună băieți, îmi pare bine să vă cunosc. * Au raspuns toți în cor ca la grădiniță mai puțin tipul cel nou care părea pierdut în spațiu. Dar trebuie să recunosc că arăta destul de bine, de fapt ce tot spun eu, era superb. Ochii negri și părul negru mi se păreau foarte sexy iar ținuta acea extrem de misterioasă îi dădea un aer de bad boy. Avea paltonul cel negru deschis și sub acesta se vedea un tricou alb din care ieșea un tatuaj dar nu am putut să îmi dau seama ce era mai exact.
Alex a început să vorbească oprindumă din visul meu.
Al- Heei Andule, mai ești printre noi? * L-am auzit pe Alex care rădea de mine.
Eu- Da, Alex scuze nu prea eram atentă.
Al- Să stai liniștită, nici nu s-a observat. * Spune el ironic.
Eu- Ce spuneai?
Al- Te-am întrebat ce faci singură la oră asta prin parc.
Eu- Păi... Voiam să mă plimb puțin.
Al- La oră 22:00 tu te plimbi singură prin parc?
Nu am apucat să răspund pentru că telefonul lui a sunat iar eu am răsuflat ușurată că am scăpat de interogatoriul lui, cel puțin așa speram. După o conversație de nici două minute, Alex închide telefonul.
Al- Băieți a sunat Nick, a spus că dă o petrece la el acasă și dacă vrem să mergem, Andra poți veni cu noi dacă vrei.
Bobo- Ok bro, ce mai așteptăm? Andra vi?
Eu- Nu, mersi băieți dar sunt puțin cam obosită
Derek- Scuze băieți nici eu nu prea am chef, v-am zis că mă doare capul.
Al- Ok, păi atunci o poți duce tu pe Andra acasă.
Eu- Nu Alex. Stai liniștit oricum voiam să mă mai plimb puțin.
Al- Păi nu cred că Derek se supăra dacă va mai sta puțin cu tine în plus cred că o plimbare i-ar prinde bine pentru durerea de cap. Am dreptate Derek?
Dk- Da, cred că mi-a prinde bine o plimbare.
Văzând că nu am nicio șansă de scapare, am acceptat. Băieții s-au dus să dea mâna cu Derek iar le mine m-au pupat prietenește pe obraz.
Al- Să ai grijă de ea Derek. * I-a spus Alex serios lui Derek înainte să plece alături de ceilalți.
Dk- Da, bine. O să am.
După ce băieții au plecat eu și Derek am rămas singuri, pentru câteva secunde niciunul dintre noi nu a spus nimic până când îl aud pe Derek.
Dk- Ce zici dacă dăm o tură de parc și după te duc acasă? *Era foarte serios și nu intelegeam de ce.
Eu- E Ok. * Și am început să ne plimbăm ușor prin parc. Tipul ăsta pe cât era de sexy pe atât era de ciudat. Trecuseră deja cinci minute și niciunul dintre noi nu spunea nimic. Până când am decis să fiu eu cea care ia inițiativa.
Eu- Și... Ești nou?
Dk- Parcă ți-a spus și Alex asta . * Wow chiar nu mă așteptam la răspunsul ăsta pot spune că mă surprins și nu chiar în cel mai frumos mod posibil.
Eu- Mda, scuze cred că am uitat.
Dk- Cum spui tu.
Eu- Și de unde vi? *Spun eu cu puțină curiozitate dar și frică că o să îmi dea un răspuns rece ca cel de mai devreme.
Dk- Dar sunt la interogatoriu și nu mi-am dat eu seama?
Și uite că a făcuto din nou. Tipul ăsta devine puțin cam prea enervant.
Eu- Scuză-mă dacă încercăm să fac conversație. *Spun eu serioasă și în același timp iritată de comportamentul lui.
Dk- Păi nu mai încerca că nu îți iese. *După faza asta m-am oprit și am început să țip la el.
Eu- Ascultă domnule morocănos, habar nu am care e problema ta, dar ținând cont că eu m-am comportat frumos cu tine am pretenția să te comporți și tu la fel cu mine. * A încercat să vorbească dar l-am întrerupt din nou.* Acum vorbesc eu ținând cont că tu nu ai chef. Dacă nu voiai să te plimbi cu o persoană normală de ce dracu ai mai acceptat? Și acum că nu mai ai nimic de spus, eu o să plec! * Eram chiar nervoasă, fraierul ăsta chiar mă enervase cu comportamentul său. Când voiam să mă întorc să plec mi-a prins mâna și ma întors spre el, iar eu am început din nou să țip.
Eu- Acum ce mai vrei?? * Atunci el mi-a spus calm dar tot odată dur.
Dk- Niciodată să nu mai îndrăznești să țipi la mine, mai ales când mă doare capul. Ai înțeles little bitch?! * Nu pot să cred că arogantul ăsta tocmai mi-a zis "little bitch". Nu am mai stat pe gânduri și l-am pleznit, el rămânând foarte surprins de reacția mea. Era vina lui până la urmă, nu ar fi trebuit să mă jicnească. A rămas câteva secunde uitându-se la mine cu un zâmbet diabolic apoi ma luat de umeri lipindu-mă de un copacopac. Am început să țip nervoasă la el dar degeaba.
Dk- Ascultă puștoaico, te iert de data asta pentru că ești amica lui Alex și să zicem că nu ști cu cine vorbești dar dată viitoare o s-o încurci, înțeles? *A țipat el la mine dar pe mine mă bufnit râsul la auzul celor spuse. El se uita la mine fără nicio expresie, atunci am început din nou cu un zâmbet uriaș pe buze.
Eu- Lasă-mă să ghicesc cine ești tu, stai numai două secunde. Aa gata știu, ești un mare arogant care crede că dacă începe să țipe la mine mă sperie, hai să fim serioși. * Am spus eu cu zâmbetul încă pe buze. El se apropie din ce în ce mai mult de mine find o distanță foarte mică între noi iar buzele noastre aproape că se atingeau, cu toate astea nu m-am lăsat intimidată de el. Iar el a spus uitându-se adânc în ochii mei.
Dk- Ești mult prea tupeistă și cred că o s-o încurci în curând dacă o să continui cu comportamentul ăsta și am o vagă impresie că o să fiu eu cel care îți va demonstra asta. Deci sfatul meu este să înveți să mai taci din gura aia, Little bitch! * A spus el accentuând ultimele două cuvinte. Gata a fost destul, i-am dat un genunchi sub centură el căzând la pământ de durere. Iar eu i-am întors spatele spunând-ui că nu îmi e frică de el.
Dk- Asta nu o să rămână așa, o să mi-o plătești. * A urlat el nervos.

Sper să vă placă.

Mine. Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum