Capitolul 2

77 2 0
                                    

M-Păi... scumpo cum sa-ti spun..? Bunica ta... (la auzul acestor cuvinte am inceput sa plâng si am reusit sa o intreb extrem de speriata ce s-a intamplat cu bunica)

M- Pai bunica ta este intr-o stare foarte grava si nu stiu daca va supravietui.

Eu- Nu mama, nu se poate asa ceva. Am inchis telefonul si am fugit în parc, era singurul loc in care ma puteam linisti.

Stăteam pe o banca cu capul în palme plângând, cand deodată langa mine se aseaza un baiat brunet cu ochii albastrii si un zâmbet inocent.

El- Buna, te simti bine?

Eu-Buna, da. (si am dat sa plec, dar el m-a oprit)

El- Daca esti supărata cel mai bine e sa vorbesti cu cineva.

Eu- Si de ce as vorbi cu tn, nici macar nu te cunosc.

El- Buna, eu sunt Andy am 18 ani si sunt nou aici. (Spune el incearcand sa ma faca sa rad)

Eu- Mda... eu sunt Andra, am 17 ani si aici m-am nascut.

A- Acum ca ma cunosti Andra, ce este cu tine la ora asta singura, noaptea? (Era ora 1:30)

Eu- Pai... (si i-am povestit totul de la cearta cu Miha pana la intamplarea cu bunica)

Acum ca ti-am povestit totul, tu ce cauti aici?

A- Cum spuneam, sunt nou pe aici iar părinții mei sunt de vina pentru asta. Ei au insistat sa ma mut aici, in Romania. Asa ca am vrut sa ma linistesc putin.

Eu- Deci nu esti roman? Ciudat, vorbesti foarte bine.

A- Ba da sunt român, doar ca acum 8 ani a trebuit sa ma mut cu părinții in Italia, iar acum s-au hotarat sa ma trimita singur aici.

Eu- Se pare ca părinți in ziua de azi pleaca si ne lasa singuri. Apropo, imi cer scuze ca te-am încărcat cu toate problemele mele.

A- Nu, nu, nu stai linistita. Acum hai sa te duc acasa, este deja foarte târziu.

Eu- Nu e nevoie pot sa ma duc singura. (I-am spus asta, dar în sufletul meu as fi vrut sa ma însotesca acasa, dar nu stiu de ce..)

A- Sa nu aud niciun comentariu, nu poti umbla singura pe străzi la ora asta. Hai sa mergem ca altfel o sa inghetam aici.

Ooo... era asa de dulce. Am dat din cap afirmativ si am plecat împreună spre casa. Pe drum niciunul dintre noi nu a indraznit sa zica ceva, pana la un moment dat.

A- Andra uite, vreau sa-ti spun ceva... dar nu vreau sa te superi pe mine, ok?

Eu- Da, sigur...

Buun, deci ce credeti ca ii va spune Andy Andrei? :>

Mine. Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum