96

Capitolul 4

In zilele urmatoare tot ce am facut a fost sa ne pregatim pentru test. Mai aveam o zi pana la testare si totul era pregatit. Mintea mea era montata pe un singur lucru.Sa ajung un lider,nu un muncitor de rand. Era ultima seara inainte de marea testare. Stateam linistit si ma uitam la un film foarte bun cand deodata filmul se intrerupe si ne arata stirile care aveau urmatorul titlu:BREAKING NEWS:CONDUCATORUL NOSTRU,MARTIN 1 A DECEDAT. IN LOCUL LUI A FOST PUS CONDUCATOR FIUL SAU GEORGE.REVENIM CU DETALII
Apoi ecranul a fost plin de purici. Nu imi venea sa cred stateam perplex si nu ma puteam misca. Am stat asa cateva minute. Nu imi venea sa cred ca a murit. El a fost cel care ne-a unit intr-o singura natiune. Dupa putin timp televizorul s-a pornit si a fost dat fiul lui Martin,George:
George: Acesta este primul meu discurs in calitate de imparat. In primul rand doresc sa va spun ca testarea tuturor va fi amanata pentru 4 zile. In al doilea rand as dori sa va spun ca testarea va fi schimbata. De acum inainte cei care mor in testare nu vor fi scosi din ea inapoi in lumea reala si considerati in categoria de muncitorii. Nu! Cei care mor in testare vor fi morti si in viata reala. Atat am de spus. Va multumesc si la revedere!
Sunt in starea de soc. Sparg televizorul cu pumnul si arunc tot ce e pe masa. Cum naiba sa faca asa ceva, nenorocitul dracului!. Plec din casa si fug prin ploaie. Nu stiu pe unde merg insa nu vreau sa stau locului. Telefonul imi suna neincetat,dar nu il ascult. Cred ca alerg deja de 1 kilometru. De ce a facut asta,de ce? Asta imi e intrebarea care ma macina. Acum ca a pus legea asta nu mai conteaza altceva decat supravietuirea,nu mai conteaza sa faci lucruri care sa te duca in categoria liderilor in acea simulare. Conteaza doar sa traiesti. Am inceput sa plang gandindu-ma ca as putea muri,nu! Nu ca as putea muri sigur voi muri!!Mai bine termin cu viata mea aici. Ce rost mai are. Nu voi reusi niciodata sa supravietuiesc. Fug spre pod ca sa ma arunc si sa mor mai repede, insa inainte de a fi langa el lesin de la atata alergare. Incerc sa ajung chiar daca picioarele imi sunt terminate,insa vin niste oamenii care incep sa ma tina. Unul suna la salvare. Ma lupt cu acei oamenii! Nu vreau sa mai traiesc,ce mai conteaza daca voi muri in acel razboi nenorocit. Vin 10 oameni care sa ma tina si sa ma duca in salvare. Ma lupt cu ei din toate puterile,nu stiu de unde am atata forta in mine. Dupa multe minute de lupta cineva vine si imi infinge o siringa in umar. Sunt amortit instant si nu mai vad decat oamenii care ma urc in ambulanta. Ma trezesc in spital cu perfuzii in mine le dau imediat jos si o inping pe asistenta care dorea sa ma impiedice sa fug. Cand ies din salon il zaresc pe domnul care mi-a pus siringa in umar si m-a drogat. Ma apropii de el si il lovesc cu putere. Tipul nu se lasa si imibraspunde tot cu o lovitura. Ne batem in mijlocul holului din spital. Vin spre noi 4 gardieni. 2 ma tin pe mine 2 pe el insa nu renunt si continui sa ma zbat. Nu vreu sa ajung in simulare,e o moarte sigura. Dupa ce ma zbat cateva minute lesin,cel mai probabil din cauza oboselii si din cauza ca mi-am scos perfuziile.