Capitolul 5

12 3 1
                                    

Ma trezesc pe un pat de spital cu perfuzii in vene si legat la maini si la picioare.Se pare ca de data asta si-au luat masuri de precautie. Cand ma vene o asistenta ca m-am trezit imi cheama parintii si pe doctor. Acesta imi pune diverse intrebari sa vada daca mai vreau sa ma sinucid,si totul e ok ma dezleaga. Parintii ma imbratiseaza imediat si se pregatesc sa imi zica ceva
Mama: Fiule ma bucur ca esti ok,insa trebuie sa iti spunem ceva. Stii...tu ai stat in coma 3 zile deci...
Eu:Nu! Nu cred! Azi e testarea,trebuue sa ajung la scoala!
Ma ridic din pat imi iau hainele si fug spre scoala doar in halat de spital si fara pantofi. O imagine comica daca stai sa analizezi atent situatia. Eu care inainte doream sa mor din cauza testarii acum fug ca un disperat ca sa o prind. Am ajuns la scoala chiar cand dirigintele facea prezenta
Stefan: Unde naiba ai fost?! Nu am reusit sa dam de tine de 3 zile. Si de ce esti imbracat in in halul asta. Poveste lunga. Acum trebuie sa ma schimb.
Dupa ce m-am schimbat intr-un trening m-am intalnit cu restul prietenilor. Alex Darian Alice Stefan si Mada.
Eu: Deci cand incepe?
Mada: Peste o ora. Au aparut ceva probleme tehnice,insa eu doar ma bucur,mi s-a facut rau cand am aflat ca am putea murii in nenorocirea asta de simulare.
Stefan: Dat dracului liderul asta. Deci ce facem pana cand incepem simularea?
Alice: Eu zic sa mancam ceva,eu personal mai am putin si lesin de foame.
Cum toti eram infometati ideea a fost una foarte buna. Ne-am dus la un stand de kebab si fiecare mancat o shaorma(din moment ce nu prea aveam bani la noi nu ne-am putut lua altceva) si un suc. Am stat si am povestit o multime de lucruri din trecut. Cum ne-am cunoscut atunci cand profesoara ne-a scos pe toti la tabla la mate si am primit cu totii un 3. Dupa aceea ora ne-am adunat toti si am injurat-o pe profa si de atunci suntem prieteni. Dupa o tona de povestiri,ne-am dus spre scoala unde profesorii si parintii ne-au spus ramas bun. Dupa care fiecare a intrat intr-o camera cu un buton rosu si un buton albastru in ea. Pe butonul rosu scria: "apasa butonul si vei intra in simulare".
Pe cel albastru scria: " Este ultima ta sansa de a renunta. Apasa butonul si vei fi scos din camera insa vei muri"
Eu: Ei, acum e acum. Si apas butonul rosu...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 17, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

96Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum