A bet gone wrong (Un pariu ce a mers gresit)

6. Surprinsa

Isabella's POV

14 aprilie 2015

De dimineata m-am trezit destul de bine dispusa. Asta pana mi-am adus aminte ca azi trebuia sa ma intalnesc cu Mason ca sa lucram la proiect. De ce trebuia sa pic cu el? De ce s-a asezat fix ieri langa mine? Jur, cineva acolo sus nu tine deloc cu mine.

Oftand, m-am ridicat la marginea patului si mi-am bagat picioarele in papucii mei crem si pufosi, evitand sa-mi pun talpile pe parchetul rece din camera mea.

Trecandu-mi mana prin par, mi-am intors privirea spre noptiera unde statea la incarcat telefonul meu. Vrand sa vad notificarile, l-am luat in mana si am aprins ecranul. Instant au aparut zeci de notificari de la Facebook, Twitter, Wattpad si, surprinzator, un mesaj primit la 1:43.

Te ducem noi azi la liceu. Fii gata la fara un sfert. – M

Pe bune, Mason? Ce faci la ora aia treaz? Uitandu-ma spre ceas, am realizat ca mai am numai zece minute sa fiu gata. Grabita, am aruncat telefonul pe pat si m-am ridicat, fugind spre baie. Dupa ce mi-am rezolvat toate problemele, am iesit si am mers direct la dulap, de unde am scos o bluza alba cu model pe fata si o pereche de blugi deschisi la culoare.

Mi-am insfacat geanta de langa birou si am scos toate cartile din ea, apoi le-am bagat pe cele de care aveam nevoie azi, penarul, portofelul si crema de maini, apoi am inchis-o si mi-am pus-o pe umar. M-am dat cu parfum in drum spre usa, apoi am iesit in fuga, coborand scarile periculos de repede. M-am incaltat repede cu o pereche neagra de botine, mi-am pus jacheta pe mine, mi-am luat geanta si am iesit pe usa exact cand Mason oprea masina in fata casei.

Tragand aer adanc in piept, am pornit spre Audiul lui negru, timp in care Anna a deschis usa din dreapta soferului si mi-a facut cu mana.

„Neata, somnoroaso," m-a salutat ea cu un ranjet mare pe fata. „Stiu ca ai vazut tarziu mesajul. Cat timp ai avut la dispozitie, douazeci de minute?" a intrebat sarcastic, razand la propria gluma.

„Zece si da, imi este foarte somn," am raspuns posomorata, deschizand portiera de pe partea lui Mason. Anna a intrat si ea in masina si a trantit usa, facandu-l pe Mason sa se uite urat la ea.

„Hei," l-am salutat, incercand sa-l distrag de la sora lui mult prea energetica.

„Buna," a raspuns sec, pornind motorul si apasand pedala de acceleratie.

Tot drumul a fost liniste. Sau cat de liniste putea fi in conditiile in care Anna canta odata cu radioul, dand mai tare sau mai incet volumul cand o melodie ii placea mai mult.

Cand am ajuns la liceu, Mason a parcat in locul lui de langa cladirea liceului si am coborat toti din masina.

„Ne vedem la ultima ora, okay? Apoi plecam cu totii spre casa," ne-a spus Mason, apoi a incuiat masina si a plecat spre Jessica, care il astepta cu bratele, si nu numai, deschise. Mason insa a ignorat-o si si-a salutat prietenii, apoi s-a intors sa vada daca eu si sora lui am plecat.

„Sa mergem," mi-a zis Anna si m-a luat de antebrat, tragandu-ma dupa ea in liceu.

„Ne vedem la pranz, okay?" m-a intrebat, uitandu-se in spate, la mine.

„Stii ca nu as rata pranzul pentru nimic in lume," am glumit eu, iar ea a ras tare, facand cativa elevi sa se intoarca spre noi.

„Pa, Bella," a tipat spre mine in timp ce alerga spre clasa ei. Eu doar am ras si mi-am scuturat usor capul, incercand sa inteleg cum de m-am pricopsit cu o prietena atat de nebuna ca ea.

Din fericire orele au trecut repede, nu am avut niciun test surpriza si niciun proiect ca cel de la engleza. Pauza de pranz a fost plina de glume si rasete, mai ales cand Maeve a ras atat de tare, incat a scuipat o parte din laptele pe care il avea in gura pe Ashton, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Mason. Aceasta si-a cerut scuze de zeci de ori, insa el a asigurat-o ca nu e nimic si ca se poate revansa daca iese cu el la o cafea in weekend. Maeve s-a inrosit si a acceptat timida oferta, facandu-l pe Ashton sa ranjeasca larg. Nu toti putem avea un noroc ca al ei, asta e sigur.