Au tecut patru zile, patru zile de cand nu am iesit afara din camera mea, de cand singura persoana caruia i-am permis sa vina sa ma vada a fost Albus ... Palmile si genunchii mei erau inca bandajati, ranile deja incepeau sa se vindece, singurul lucru care simeam ca nu se vindeca au fost ranile din inima mea.
In ziua cand Ted a murit, am incercat sa imi sterg memorile legate de Scorpius dar nu am putut , dar nu il pot ierta pentru ceea ce i-a facut lui Teddy Lupin, asa ca fara regrete am sa imi continui mica minciuna, cu gandul de a-l face pe el sa ma uite.
Un batut suav se auzise la usa camerei mele ...
-Albus? am spus eu din interior ...
-Eu sunt, deschide ...
Am deschis repede usa, lasandu-l pe Albus sa intre in camera mea ...
-A r trebui sa vi si tu pe la ore, profesorii sunt ingrijorati pentru tine ...
-Dar sunt bine, chiar sunt bine ... doar ca nu vreau sa vad pe nimeni ...
-Dar, nu iti poti petrece restul vietii inchisa in camera asta, sti nu?
Am stat si m-am uitat la el pentru cateva clipe, dupa care am aprobat din cap, plecand capul ...
-Stiu ca tineai la Ted, dar acum nu cred ca el ar vrea sa te vada suparata ...
O lacrima mi-a curs din ochiul drept ... avea dreptate, Ted, el era vesel, nu ar fi vrut sa ma vada trista...
-Scorpius unde-i? am spus eu mai mult cu ura.
-A intrebat de tine ... spuse Albus incercand sa imi curete rana de la picior, pentru a suta oara ...
-Spune-i ca l-am uitat ca nu stiu cine ii ...
-Dar, dar, Andra, sti bine ca nu ii asa ... dar totusi ... de ce, de ce nu a mers vraja? spuse acesta curios ...
-De unde vrei sa stiu? m-am rastit eu.
-Ok, ok linisteste-te ... am intrebat si eu ... la urma urmei ... sti prea bine, ca el tine la tine, si ii pare rau pentru tot ceea ce a facut ...
-Uite, chiar nu imi mai pasa de el ... chiar deloc ...
-Daca asa spui tu ... maine plecam intr-o excursie alaturi de Hagrid, trebuie sa vi si tu ...
-Excursie, unde? am intrebat eu mirata.
-Ei bine, in Romania, mergem sa vizitam dragonii unchiului ... acesta ne-a facut o invitatie ...
-Mergem la unchiu? o sa vin cu mare placere ... atunci de vedem maine ...
Acesta zambise, dupa care terminase de curatat rana ...
-Ai grija de tine, noapte buna ...
De cand Rose se transferase lucrurile erau foarte linistite pe aici ....
A doua zi dimineata soarele a rasarit zambitor, eram alaturi de Albus in multimea de elevi fericita de plecare, desigur ca nimeni nu se oprea din a arunca cate o privire uracioasa catre micul defect al scolii, adica eu, care in ultima perioada numa-i probleme am cauzat. Cel mai urat, era Maria, o studenta din anul doi, care era indragostita de Ted, lucru care s-a aflat doar acum dupa moartea lui, desigur amenintarile de bataie, erau continue de cand el murise ...
-Andra! se auzise o voce ...
Era el, era Scorpius ...
Inima a inceput sa bata mult mai repede, in timp ce ochii mei s-au ingustat sub forma de ura, acesta s-a apropiat de mine, luandu-ma in brate.
-Cine esti? am spus eu tragandu-ma la o parte.
-Sunt eu ... Scorpius ...
-Imi pare rau, nu te cunosc ...
M-am intors cu spatele la el, auzandu-l pe acesta cum rade suav.
-Nu am cunosti? sau nu vrei sa ma recunosti? iti fac o propunere, cand o sa incetezi cu jocurile astea absurde, sa te intorci la mine ...
Acesta a plecat lasandu-ma putin cam derutata, cum adica cand o sa incetez sa ma intorc la el ...
-Cereti iertare, spuse Albus...
-Poftim? de ce?
-Pentru ca el este cel care le-a tinut piept celor care au vrut sa te bata ... daca el nu spune nimic ... cei de aici nu asculta ... cereti iertare ...
-Scorpius! am spus eu uitandu-ma la el ...
-Da? spuse acesta zambind aratandu-si coltii...
Cei din scoala nu pareau sa stie de identitatea lui, asa ca am zambit, dupa care mi-am continuat drumul spuandu-i...
-Dute dracu!
