3

42 7 2
                                    

-Elisa uite!Cred ca am ajuns,strada Gremsey este chiar in fata ta..imi spune Lara zambind probabil ca sa ma faca sa ma simt mai bine..imediat vom gasi si casa tipului pe care il cautam.
Ma simt confuza,parca nu ar trebui sa fiu aici,ceva imi spune sa nu fac asta,sa nu il intalnesc pe Thomas.Probabil doar mi-e frica de ce voi descoperi.Nu stiu cum am fost inainte dar sper sa aflu curand.Lara opreste masina si ma priveste atenta fara a spune ceva,imi face semn cu capul sa ma uit in dreapta.Am ajuns!
  -Hai scumpo,curaj.Sunt aici si orice s-ar intampla ma poti chema.Nu vin cu tine pentru ca o sa trebuiasca sa afli singura ce iti doresti..vorbeste cu mine atat de calma si linistita,parca ar stii ca ce ma asteapta acolo este de bine..vreau sa vii inapoi cu zambetul pe buze,ai inteles?
   -Of,Lara..imi fac curaj si deschid portiera incercand sa cobor din masina..iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine in asta tinand cont ca nu ma cunosti si nu iti sunt nici prietena,inseamna mult pentru mine tot ce faci.
       Ies din masina inchizand usa dupa mine,zambindu-i femeii de la volan si cu convingerea ca totul va merge bine pasesc spre casa destul de impresionanta ce se asterene in fata mea.Drumul pana la casa este destul de lung astfel incat ma pot gandi de cateva ori la ceea ce urmeaza sa fac.Nu mai fac 2 pasi si usa casei se deschide,pe ea iesind o femeie destul de frumoasa,la vreo 25 de ani,imbracata sumar doar intr-o rochita daca o poti numi asa.As putea sa-mi fac un sal din rochita ei.Dupa ce iese din casa in spatele ei apare un barbat..
       -Hei!Ce naiba cauti aici?..apropiindu-se am simtit atatea emotii incat pur si simplu am cedat..ce dracu?!A lesinat!Anna,suna la salvare imediat.
     -Nu este nevoie, sunt cu ea si sunt asistenta.Nu o cunosti?A venit la tine.

Dupa cateva minute ma trezesc pe un pat,ametita si buimaca.Incerc sa privesc in camera sa descopar unde ma aflu si zaresc in stanga mea un chip familiar.Aceleasi emotii ma coplesesc si incerc sa la tin in frau.Simt frica,sunt panicata de el,reusesc sa ma adun si incerc sa vorbesc desi nu-mi gasesc cuvintele.              
  -Sunt Elisa.Nu stiu ce caut aici si daca ma poti ajuta dar am nevoie de niste raspunsuri..reusesc sa scuip cuvintele fara sa mai gandesc,fiindu-mi teama de raspuns dar asteptand cu nerabdare..Te rog,spune-mi ca ma cunosti,ca stii ceva,ajuta-ma..si bufnesc in plans cum termin de vorbit..     
     -Acum incearca sa te linistesti,o sa vorbim dimineata.O sa dormi aici in noaptea asta,ai niste haine in dulap..si merge spre el deschizand usa..sunt ale tale.Nu am lasat tot ce aveai la mine la spital pentru ca am stiut ca ai sa revii aici candva.
      -Deci e adevarat ca ma cunosti si ca tu veneai sa ma vezi cand eram in coma.Sunt prea ametita si nu vreau sa ma dau jos din pat,nu stiu de ce dar atatea emotii m-au obosit fizic.
      -Uite,iti las astea pe pat si cand te vei simti mai bine incearca sa te schimbi,nu poti dormi asa..pare destul de amabil desi simt ca nu este asa de obicei,probabil e socat si el de aparitia mea..hai ca plec,trebuie sa fac ceva inainte de a ma baga la somn.O sa te astept dimineata sa vorbim.Stai linistita si incearca sa dormi.Noapte buna..si fara sa astepte sa-i raspund iese ca o furtuna pe usa inchizand-o usor..
     Ma uit spre hainele lasate pe marginea patului si zaresc un tricou roz cu un ursulet panda imprimat.Imi pare cunoscut si cand incerc sa imi amintesc o durere de cap ma ia brusc si simt cum bucati frante de amintiri incerc sa-si faca loc in mintea mea.Purtam tricoul asta mereu cand ma bagam la somn,inseamna ca daca el mi-a lasat astea pe pat a stiut si chestia asta.
     O alta amintire isi face loc si ma straduiesc s-o vizualizez mental."Ma aflu in aceeasi casa,parca si aceeasi camera,port o rochita galben pai din voal,foarte draguta,dintr-o data aud un zgomot puternic.Parca o arma s-ar descarca si niste urlete vagi apar pe fundal.Reusesc sa ma adun si iesind din camera incerc sa ma indrept spre sursa zgomotelor.La parter,in holul cel mare zaresc pe jos niste pete de sange.O spaima puternica trag atunci cand in urmatoarea secunda cineva imi atinge umarul drept spunandu-mi incet sa nu fac galagie.Ma intorc si-l vad pe..Thomas?"Asta a fost prea mult pentru seara asta.O sa ma schimb si voi incerca sa dorm,am nevoie de somn si liniste.Ma voi gandi maine la asta.

  PS:
  La media o aveti pe Elisa,asa apare in viziunea mea.Sper sa va placa capitolul si pana la urmatorul va pup si va imbratisez!!!





































Dangerous SecretUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum