Right On Target ( Pauză )

Capitolul Cinci

Emma își trase rochia proaspăt achiziționată peste cap fără prea multă delicatețe, deși era o rochie minunată nu ar fi trebuit să o cumpere, gândea privindu-și reflexia în oglindă. Își dăduse drumul la păr și îl aranjaseră cu două treceri a mâinilor prin el. Aplică mai apoi un machiaj simplu ce implicase doar puțin fond de ten, rimel și un luciu de buze, prefera mereu să fie cât se poate de naturală, deși Carter îi reproșa uneori că ar trebui să adopte alt stil pentru aceste petreceri.
Luă în grabă sticluța de parfum J'adore, îl primise cadou de la mama lui Carter cu câteva săptămâni în urmă, pulveriză câțiva stopi pe gâtul ei subțire și era gata.
Nu-i ardea de o petrecere, mai ales după ce își petrecuse ultimele ore în baie din cauza grețurilor, dar după spusele soțului său era necesar să meargă.
- Iubito, mă ajuți cu ăsta? Cu un papion în mână Carter pășește în direcția ei. Purta un costum simplu, negru, destul de scump, ce îi evidenția atât de bine trupul bine lucrat, cămașă albă și părul șaten lăsat în voie.
- De ce nu renunți la el? Ochii Emmei cercetau atent pata de culoare din vestimentația soțului său. Nu cred că este necesar acest papion atât de roșu, adaugă ea și Carter o aprobă din cap.

***
- Catherine, ești gata? Salonul răsună la strigatul nervos al lui Oliver. Te aștept de jumătate de oră, femeie! Nu ezită să îi reamintească imediat după ce o zări coborând scările.
Tocurile lui Catherine făceau marmura să pocnească sub picioarele ei. Purta o pereche de pantofi, cu toc imens, roșii, pe care îi asortase cu o rochie neagră destul de scurtă și foarte generoasă la capitolul decolteu. Optase pentru o coafură nu foarte sofisticată, nu îi permisese timpul, așa că buclele bine aranjate îi cădeau pe spate. Machiajul său era unul profesional, genele false și lungi îi ascundeau ochii albaștri sub ele și negrul aplicat pe pleoape îi făcea să pară mai mari. Nelipsitul ruj roșu sidefat aplicat pe buzele pline era plusul machiajului perfect.
- Sunt gata! Făcu o piruetă în fața lui Oliver și se agăță de brațul lui.
- Credeam că voi merge singur, știi foarte bine că nu îmi place să aștept Catherine! O mustră din nou și îi plasă un sărut pe umărul gol.

Drumul până la locul petrecerii durase în jur de o oră, drum în care Catherine reuși să-l enerveze pe Oliver cu întrebări de genul " Când ajungem?" sau "Mai avem mult?".

Covorul roșu cobora scările destul de învechite, dar întreținute bine și acoperea aleea de ciment. Zâmbetul larg al Catherinei la vederea reporterilor de la diferite posturi TV îl făcu pe Oliver să mârâie gutural.
- Ai face bine să te comporți ca atare! Îi spuse printre dinți lângă ureche când ea se apropie de el pentru poze. Mutra lui acră îi șterse zâmbetul de pe față și-l înjură în gând. Decât să fiu o stâncă ca tine, mai bine arăt oamenilor că sunt mereu fericită! Își spuse în gând și păși pe trepte la brațul logodnicului său.

Emma simțea un cuțit înfipt în spate la fiecare compliment făcut la adresa lui Carter din partea doamnelor și domnișoarelor. Simțea că locul ei nu este acolo, deși purta la fel ca celelalte o rochie scumpă. Ar fi preferat să fie acasă, în pat cu omul pe care îl iubea, să facă planuri de viitor, să se contrazică asupra numelui pe care îl va purta copilul și să discute alte nimicuri ce ar putea să o facă fericită. - Carter, ce te aduce pe aici, tinere? Atât ochii Emmei cât și cei a lui Carter analizau omul din fața lor. Privirea Emmei căzu mai apoi pe bruneta dichisită ce se susținea de brațul omului trecut de treizeci și cinci de ani, după părerea ei.
- Bătrânul Oliver! Nu te-am mai văzut de o sută de ani! Întinse mâna și bărbatul i-o cuprinse prietenos. Știi tu, petrecerile de genul acesta sunt cele mai productive pentru o firmă ca a mea. Râse și îi cuprinse talia Emmei din nou. Ea este soția mea, nu am avut ocazia să ți-o prezint până acum! Continuă privind femeia de lângă el cu admirație.
- Plăcerea mea, doamnă! Îi cuprinse mâna, o duse la gură și o sărută.Oliver Jonas, încântat!
- Emma Wilson. Schiță un zâmbet și își trase mâna delicat. Ura aceste gesturi ale partenerilor lui Carter, simțea mereu că cel cu care face cunoștință flirtează cu ea.
- Sunt Catherine... Îl ghionti pe Oliver nemulțumită că nu o prezintă. Logodnica lui Oliver. Întinse mâna politicos către Carter, care îi copie gestul lui Oliver, ca mai apoi să o atingă pe cea a Emmei.
- Propun să găsim o masă, Carter... va fi o seară lungă și vom avea timp să discutăm câteva afaceri. Oliver îi îndeamnă pe ceilalți și Carter îl aprobă imediat, când venea vorba de afaceri era în stare să se facă partener și cu dracul.

Catherine îi analiza fiecare gest al lui Carter, fapt ce o făcea pe Emma să își iasă din minți. Îi putea citi dorința din ochii albaștri și acest lucru îi făcea stomacul să se întoarcă pe dos.
Liniștește-te, iar devii paranoică! Se certă în gând și sorbi o înghițitură de apă din paharul de cristal.

Bărbații păreau să fie prinși într-o discuție destul de importantă, astfel încât plictiseala era principala stare a Emmei, spre deosebire de entuziasmul pe care îl arata Catherine. Nu rata nici o șansă de a se băga în dialogul celor doi și îi zâmbea cu gura până la urechi lui Carter.
- Voi reveni imediat. Anunță Emma în momentul în care nu mai putea suporta atitudinea femeii din fața ei.
- Iubito, te simți bine? Ochii îngrijorați a lui Carter o ațintiră și ea aprobă din cap. Este însărcinată, vom avea un copil. Spuse cu mândrie după ce soția lui se distanță de masă.
- Felicitări! Un copil este mereu o bucurie, Carter! Oliver îi strânse din nou mâna și se bucură sincer pentru el. Mereu când sunt cu Raiden mă simt un om mai bun,continuă cu un zâmbet larg pe față.
- Suntem atât de fericiți de când am aflat că vom fi părinți, chiar ne doream de mult timp asta. Emma spune că nu este încă momentul să spunem lumii, cică aduce ghinion, dar eu aș striga în gura mare.
- Sunt doar mituri, se pare că Emma este puțin cam credulă. Vocea miroasă a Catherinei îl întrerupe pe Carter și Oliver o ghiontește pe sub masă nemulțumit se replică.
- Asta îi spuneam și eu, Catherine. Îi zâmbi la rândul lui și Oliver înghiți în sec. Știa că lui Catherine nu îi trebuie mult timp ca să își gândească replicile, nu doar o dată îi speriase clienții cu replici tăioase, dar acum scăpase ca prin urechile acului.

***
- Ar trebui să veniți la noi la cină, știți Oliver nu își prea invită prietenii acasă și eu voi muri de singurătate. Catherine îi așeză gulerul cămășii lui Oliver și le făcu cu ochiul celor doi soți din fața lor.
- Cu siguranță vom veni. Acceptă Carter, spre disperarea Emmei. Vă urăm o seară plăcută și ne vom revedea curând. Întinse mâna către Oliver și apoi se urcară alături de soția lui în mașină.

Fiori de excitare îi străbăteau corpul lui Catherine gândindu-se la Carter. Era un bărbat atrăgător și frumos care o făcuse să își blesteme seara alături de Oliver.
Acei ochii albaștrii minunați o făcură să își dorească să îl atingă, acei mușchii bine conturați pe care îi analiză toată noaptea. Oh, cu siguranță era un bărbat bun,dar era totodată și un bărbat însurat. De când îmi pasă mie de statusul unui bărbat? Se mustră de una singură și își scutură capul pentru a-și reveni la realitate.
După gândurile ei Emma nu era decât o parvenită care nu își merit locul lângă Carter. Era mult prea simplă și gingașă pentru un bărbat de statului lui, gândea ea în timp ce își piaptăna părul.

Dar... Dacă va merge drept la țintă și-l va face să fie doar al ei?
Avea tot ce era necesar pentru a băga un bărbat în boală, știa asta după ce își făcuse loc în patul mai multor parteneri de-ai lui Oliver. Știa sigur un lucru, acela că poate suci ușor mințile oricărui bărbat.

Capitol needitat!
Se pare că ideile m-au părăsit, am doar ideile bine conturate pentru ce va urma, dar până să se ajungă acolo trebuie să scriu și "introducerea", nu pot sări total peste ea, deși mi-aș dori :)).
Vă pup și sper să vă placă!