Prolog

600 27 0
                                    

Nu imi vine sa cred...Cum a putut face asa ceva?...L-am iubit...Si el...m-a inselat...si urmeaza sa fie tatal copilului celei mai bune prietene. Nu pot uita discutia dintre ei pe care am auzit-o chiar in apartamentul nostru...

-Te iubesc, Evelyn. Abia astept sa imi tin copilul in brate.

-Si eu te iubesc Mike . Dar ce vom face cu Emma....cum ii vom spune ca, de fapt,  tu esti tatal copilului meu?

-Ma voi gandi eu la ceva...Tu doar ai grija de tine si de copilasul nostru...Asta e cel mai important acum...

-Nu este nevoie sa mai imi spuneti nimic...Am aflat deja tot ce trebuia sa stiu...Un singur lucru vreau sa va intreb: de ce?

-Uite Emma.....pur si simplu ne-am indragostit unul de altul...tu...esti o femeie buna..dar nu mai mergea...si am inceput sa simt lucruri pentru Evelyn...si acum asteptam un copil....a soptit Mike in cele din urma.

-Emma...eu...il iubesc....ii iubesc.....s-a intamplat pur si simplu.

Si ziua a inceput atat de bine pentru mine...

-Domnisoara Emma, sunteti cautata. A venit doamna Jane pentru planurile orfelinatului.

-Spune-i sa intre.

Pe usa biroului meu isi face aparitia o femeie de 50 de ani. Este una dintre cele mai minunate persoane pe care le-am intalnit pana acum. Nu am vazut pe cineva care sa puna atata dragoste in ceea ce face.

-Buna ziua domnisoara Emma. Ce mai faceti?

-Buna ziua! V-am mai spus sa imi ziceti Emma. Dumneavoastra sunteti mai in varsta decat mine. Am terminat cu planurile si déjà oamenii mei au inceput renovarea orfelinatului. Sper ca voi ajunge sa il vad si eu.

-Va multumesc frumos! Sa imi spuneti suma care trebuie platita si va voi transfera banii in cont.

-Sa considerati acest lucru un cadou din partea mea. Imi plac foarte mult copiii si ma bucur ca va pot ajuta sa ii faceti sa zambeasca pe acesti micuti copilasi.

-Nu stiu cum as putea sa va multumesc pentru generozitatea de care dati dovada.

-Doar continuati sa faceti ceea ce ati inceput acum mult timp cu tot atata dragoste.

-Asa voi face cu siguranta. La revedere. O zi buna!

-Va multumesc. La fel.

Si cu asta a parasit incaperea . Nu am putut sa nu observ lacrimile din ochii ei. Este o persoana minunata.

Acum trebuie sa vad ce voi face mai departe... Ii voi lasa sa se bucure impreuna de copilul lor...nu pot lasa un copil fara un parinte...nu este corect....si mai ales cand iubesc atat de mult copiii si nu suport sa ii vad suferind...Asa a fost sa fie....Nu stiu a cui e vina ca s-a intamplat un asemea lucru dar...asta e ...viata merge inainte...L-am iubit...asa cred acum... O sa ma gandesc sa vad ce este cel mai bine pentru mine. In orice caz nu pot sa plec pur si simplu. Mai am atatea lucruri de facut. In primul rand, nu pot lasa firma. Trebuie sa mut sediul la Londra. Nu pot lasa miile de oameni care depind de acest loc de munca fara paine pe masa. Trebuie sa ma gandesc la ceva, trebuie sa caut cea mai buna solutie. Gata...stiu...

-Buna Collin, sunt Emma. Ce mai faci?

- Buna Emma. De ce ai sunat?

-Am nevoie de ajutorul tau.......

Acum trebuie sa imi caut o locuinta. Treaba abia acum incepe...

Puterea dragosteiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum