Chapter 6

345 16 0
                                    

Dupa ce am ajuns acasa, am inceput sa plang. Nu stiu cum reusesc toti acesti copii sa faca ceea ce fac fara ca macar sa le pese putin de rautatea ce exista in lumea de afara. Sunt prea inocenti pentru a sti toate aceste lucruri. Desi le este greu fiindca nu au o familie, ofera iubire celor din jurul lor. Am reusit cu greu sa adorm, gandul meu fiind mereu indreptat spre ei. Cu siguranta ca le voi mai face vizite foarte des de acum inainte si poate ii voi scote si din orfelinat sa cunoasca si ei lumea ce ii inconjoara. Imi promit mie insami ca voi avea grija de aceste fiinte minunate si ii voi ajuta cu tot ce pot. Le voi cumpara orice isi doresc ei dar in special le voi oferi dragostea mea neconditionata.

Nici nu imi dau seama ca am ajuns in fata biroului. Cred ca voi termina planurile pentru complexul de case fiindca se apropie intalnirea cu proprietarul terenului. Dupa cateva ore in care am analizat fiecare detaliu si am vorbit cu designerii care se vor ocupa de interiorul casutelor, am mers sa imi iau pranzul si sa beau o cafea. Mi-am cumparat o salata de pui. Pe cand m-am intors, Collin era la mine in birou.

-Hei Emma ce mai faci?

-Buna Collin. Sunt destul de bine, tu?

-Am observant ca esti putin trista. S-a intamplat ceva? Zice el ingrijorat.

-Am fost ieri la orfelinat si mi-am petrecut dupa-masa acolo si asta m-a cam intristat putin. Adica nu faptul ca am stat acolo cu acei copilasi minunati ci faptul ca ai atatea necazuri si totusi merg mai departe.

-Hei...si tu ai avut problem. Inca stii bine cate...si ai reusit sa treci peste toti si toate si acum esti CEO al celei mai grozave firme de arhitectura.

Este adevarat tot ceea ce spune Collin. Mereu am fost batjocorita de colegii mei fiindca mi-a placut sa invat. Stiam matematica foarte bine, ceea ce ma facea o tocilara. Nu aveam multi prieteni adevarati, multi stateau cu mine pentru a le face temele. Nu am avut probleme fizice, nu am fost o tocilara in totalitate. Nu eram din aceea cu ocelari si aparat dentar si plina de cosuri. Ba din contra, pot spune ca aveam un fizic lucrat fiindca faceam mult sport. Doua dintre marile mele pasiuni au fost sportul si desenul. Si se vede ca le-am facut din placere. Acum sunt unul dintre cei mai renumiti arhitecti si am un fizic de invidiat desi sunt o pofticiosa si mananc in special multe dulciuri. Dar asta e ....cine poate rezista in fata unei ciocolate?

Inainte sa fiu impreuna cu Mike, multi barbati au incercat sa ma cucereasca. Dar niciunul nu mi-a placut. Au incercat sa ma impresioneze cu masinile pe care le conduc, cu ceasurile de firma pe care le detin si cu cifrele din conturile bancare. Nu spun ca nu ma intereseaza situatia materiala a partenerului meu, dar eu vreau o persoana care sa ma iubeasca mai mult decat pe ,,iubita" din garaj, care sa imi faca unele cadouri mici, precum un biletel de dragoste pe frigider sau un trandafir pe perna cand m-as trezi singura. Aceste lucruri fac dragostea frumoasa si nu altele care uneori ne distrug linistea.

Asa a fost Mike. M-a cucerit cu zambetul sau si cu felul lui de a fi. Nu se lauda cu ceea ce are si pot sa va asigur in acest moment ca este o persoana careia ii place sa detina. Mi-a aratat si toate masinile lui dar imi placea enorm ca la fiecare intalnire imi aducea un buchet de flori, nu conta de care erau. Ma intelegea ca eram uneori prea obosita din cauza serviciului. El a fost si primul barbat din viata mea, primul pe care l-am iubit si care m-a iubit si el la randul lui. Dar asa a fost sa fie...probabil fiind mai ocupata cu proiectele in ultimul timp s-a apropiat de prietena mea si s-au indragostit si acum asteapta un copil. Si eu imi doresc enorm acest lucru si stiu ca voi gasi intr-o zi pe cineva care va merita cu adevarat sa fie tatal copiilor mei.

Gandurile imi sunt intrerupte de telefonul lui Collin, de a carui prezenta am uitat cu desavarsire.

-Alo da...eu sunt...aaa...buna James...ce mai faci?

-.....

-Eu sunt bine, multumesc. Sunt cu Emma in acest moment. Da, am terminat ceea ce mi-ai cerut. Voi trece pe la tine pe acasa sa ti le aduc.

-.......

-Cu placere, frate. Stii ca poti conta oricand pe ajutorul meu.

Isi incheie conversatia cu fratele sau dupa care mi se adreseaza.

-Hei...eu trebuie sa plec dar am o idee...nu am mai facut de mult o seara a filmelor...deci...ce spui...eu+tu+mancare nesanatoasa +un film grozav=seara perfecta.

-Ai dreptate...nu am mai petrecut de mult timp o seara impreuna. Ne vedem la 19.00 la mine. Sa aduci cat mai multe dulciuri.

Deabia astept seara acesta. Nu am mai facut de mult timp acest lucru...chiar imi lipseau serile cu cel mai bun prieten al meu. Nici nu am simtit cum a trecut timpul. Desi lucram, gandul imi era la seara care urmeaza. Eu as prefer in momentul de fata un film romantic si sper ca voi reusi sa il conving pe Collin sa si vedem unul.

La ora stabilita, Collin a aparut in fata usii mele cu o punga plina cu dulciuri...si am vazut ca a adus si ciocolata....aceasta persoana ma cunoaste cel mai bine. Mi-a fost alaturi la bine si la greu, m-a sprijinit in tot ceea ce am facut si o va face in continuare, m-a ajutat sa merg mai departe si in momentele in care simteam ca nu voi mai rezista si ca pur si simplu voi ceda ma lua in brate si imi soptea: Totul va fi bine. Mereu ai fost puternica si au reusit sa treci peste. Nu ceda acum. Eu voi fi aici, mereu langa tine, si te voi ajuta sa te ridici ori de cate ori va fi nevoie desi sper din toata inima ca nu vei trece prin foarte multe lucruri grele in viata. Orice ar fi, vei fi prietena mea cea mai buna si te voi iubi asa cum esti. Aceste vorbe m-au ajutat de multe ori in viata si de cand l-am cunoscut pe Collin pot sa spun ca viata mea a capatat un nou sens. L-am intalnit intr-un moment de maxima singuratate, la venirea mea in New York, unde nu cunosteam pe nimeni. Probabil fara el nu as fi rezistat atat de mult timp intr-un oras aglomerat si m-as fi intors de mult acasa. Poate astazi nu mai aveam propria firma fara ajutorul si sprijinul lui asa ca ii datorez multe lucruri.

Intr-un final, dupa discutii indelungi, am reusit sa-l conving sa ne uitam la un film romantic. Dupa doua ore in care am stat la el in brate, am mers sa ne culcam. Va dormi la mine peste noapte, nu este prima oara cand o face. De el nu imi este rusine, dar totusi...nu m-am vazut niciodata dezbracata total...doar in lenjerie intima. Totusi, mereu spune ca sunt o femeie frumoasa si ca am un corp pe care multe femei si l-ar dori. Pot sa spun ca am muncit enorm pentru a avea formele pe care le am in acest moment. Ori de cate ori aveam timp mergeam cu el la sala. La cei 26 de ani ai lui, sper ca isi va gasi in curand pe cineva care sa il iubeasca pentru ceea ce este el cu adevarat si pe care sa o iubeasca si el la randul lui la fel de intens.

Puterea dragosteiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum