Our Song

Capitolul 3

Ma bucur de ultimele aplauze, in timp ce cobor de pe scena, fiind imediat intampinata de Ellie ce ma priveste cu mandrie si un zambet larg se intinde pe fata ei micuta.

-Ai fost incredibila, spune, tragandu-ma intr-o imbratisare calda si primitoare.

-Multum...

-Hai totusi sa nu o mintim..adica..nu va e mila de ea, sa-i dati sperante desarte? Imediat cum aud vocea pitigaiata ma incordez toata, repetandu-mi in minte ca cel mai bine este sa o ignor.Ma intorc si astfel dau de „regina scolii" cum se autoproclameaza..nimeni alta decat Deborah. Isi invarte o suvita din parul ei lung si blond in jurul degetului uitandu-se cu superioritate la mine.

-Deborah, dute sa-ti imprastii veninul in alta parte, spune Ellie in timp se intoarce cu spatele, hotarata sa plece.

-Ah da...l-as imprastia peste iubitelul tau dar ups, am facut asta deja. Toata scoala stie ca Tudor si Deborah au avut o aventura, intreaga chestie terminandu-se cand Deborah a pus ochii pe capitanul echipei de rugby, James Hamilton. Vad cum corpul prietenei mele devine brusc rigid si imi dau seama ca trebuie sa o scot neaparat de acolo, stiind cat de mult uraste sa i se aduca aminte de relatie dintre Tudor si „vipera Barbie" cum o numeste Ellie pe Deborah.

-Ce tocmai ai spus? maraie Ellie in directia Deborhei...ok..clar trebuie sa fac ceva...nu poate iesi un scandal...i-ar distruge reputatia prietenei mele si stiu ca exact asta si cauta Deborah. In acel moment parca s-au aprins mii de luminite in capul meu, venindu-mi o idee pur si simplu geniala.

-Ai auzit perfect ce am spus, nu cred ca e nevoie sa...

-Ellie! Spun cu voce inceata, pentru a parea cat mai credibila. Ellie...nu ma simt deloc bine. Ideea mea are rezultatul dorit, slava Domnului, atentia prietenei mele fiind indreptata spre mine.

-Hope, ce s-a intamplat? Ce-ai patit?

-Nu stiu, cred ca de la emotii...te rog, am nevoie de o gura de aer.

-Sigur, haide sa plecam. Ellie vine langa mine si ma lasa sa ma sprijin de ea, indreptandu-ne astfel spre iesire, dar nu inainte ca aceasta sa se uite urat la Deborah, dandu-i de inteles ca asta nu avea sa se sfarseasca aici. Eram sigura ca Ellie nu o va lasa asa, adica imi cunosc prietena, dar macar am reusit sa fac rost de putin timp in avans, si daca tot o sa se intample, macar sa nu fie intr-o sala plina de elevii din toata scoala.

Am iesit in curtea scolii, Ellie asezandu-se pe o banca, langa mine.

-Esti ok? I-am zis lui Tudor sa-ti aduca o sticla cu apa, vine imediat.

-Da...multumesc Ellie, spun, folosind acelasi ton pentru ca ea sa nu-si dea seama. Desi ma mir ca am reusit sa o pacalesc avand in vedere ca mereu isi da seama cand mint...si, recunosc ca nici eu nu sunt prea buna la asta.

-Stai linistita....stii ca sunt aici pentru tine. Auzind acest lucru un mic zambet a aparut pe fata mea, apoi am imbratisat-o, rugandu-ma in gand ca ea sa nu plece niciodata de langa mine.

-Hei, am adus apa. Ce s-a intamplat Hope? Ti s-a urcat faima la cap? Spune Tudor in timp ce ma priveste cu o aprivire amuzata.

-Stii cum se spune...pana si vedetele mai au nevoie de cate o pauza. Am inceput sa radem amandoi copios, uitand de mica mea minciuna.

-Tie domnisoara, nu iti era rau de abia te puteai tine pe picioare? Zice Ellie privindu-ma acuzator.

-Ahm..pai sa vezi..da, doar ca ma simt mult mai bine acum.