Our Song

Capitolul 1

Prin ultimele ramasite ale celui mai minunat vis al meu, in care eram cu Matthew Grey pe o insula parasita din Indonesia, aud prea cunoscutul ton de apel al telefonului meu.

Dezamagita, iau telefonul si raspund, simtind instantaneu ca urechea mea pur si simplu explodeaza:

- Ce ti se pare ca faci?? Mai sunt 15 minute pana incepe discursul si tu dormi?

Incerc sa inlatur somnul si sa imi dau seama despre ce vorbeste Ellie. Ellie este cea mai buna prietena a mea; desi la inceputul liceului abia suportam sa ne uitam una la alta, prin nu stiu ce minune acum am ajuns de nedespartit. Este genul de prietenie in care ne uitam una la alta si deja stim ce gandeste fiecare dintre noi, vorbim ore in sir la telefon despre chestii absolut nebune si ne traim impreuna soarta de fete singure. De fapt, doar eu am cam ramas pentru ca ea a reusit sa puna mana pe Tudor Mills,vedeta echipei de fotbal, cel mai vanat baiat de catre majorete...adevarul este ca sunt cu adevarat draguti impreuna.

In cele din urma imi dau seama despre ce este vorba si sar din pat, impiedicandu-ma de patura, aterizand nu foarte subtil pe podeaua camerei mele.

-Discursul..ok...discursul.. baga-mi-as...Ellie ajung in zece minute...daca intervine ceva, mai trage de timp da?

-Dar...

-Si eu te iubesc. Pa pa.

Inchid telefonul si ajung intr-un timp record la sifonier, alegandu-mi hainele. Aleg sa port o fusta negra, cu un mic model alb pe ea si o bluzita din matase, cu fundita la gat...hm..chiar imi place. Presupun ca singurul meu avantaj acum este faptul ca locuiesc la 5 minute de scoala , astfel incat mi-am permis sa dorm atat. Inca de inainte sa ne mutam, am hotarat sa-l santajez putin pe tata, cu faptul ca v-oi fi complet singura, si-mi las toti prietenii acolo, iar astfel, mi-a indeplinit niste capricii cum ar fi locuitul langa scoala si adoptarea unui catel. Reusesc sa ma imbrac rapid, batand orice record personal stabilit vreodata la imbracatul in viteza, si ajung in fata oglinzii. Parul meu castaniu inca sta drept dupa ce Ellie mi l-a indreptat aseara cu placa...perfect!

Ma dau rapid cu putin rimel, putin blush si sunt gata de plecare, aratand cat de cat acceptabil.

Nu pot spune ca sunt extrem de frumoasa..dar nici uratica. Am 1,65 inaltime, par lung si usor buclat, atunci cand nu il indrept, niste ochi albastri si niste usoare gropite pe care le-am mostenit de la mama.Cum am spus, nimic special.

Imi incalt pantofii, imi iau geanta si cheile, dand sa deschid usa.

-Am plecat, o anunt pe mama care este in bucatarie, mancandu-si portia ei zilnica de salata de fructe. Mama tine mult la dieta si sanatate, astfel incat in fiecare dimineata alearga aproape 2 km si mananca mereu mancare sanatoasa, fara calorii, fiind total impotriva mancarii fast-food..uneori ma intreb daca ea chiar este mama mea.

-Pa iubito, bafta multa! Te iubesc!

-Si eu! Spun inchizand usa in urma mea.

Cobor rapid scarile, nepasandu-mi de tacanitul ca de cuie de otel al tocurilor mele, care se auzea in toata cladirea.

Atunci cand ajung aproape de poarta liceului, imi aduc aminte ca nu m-am dat deloc cu ruj, si nu aveam de gand sa-mi asum riscul ca Ellie sa ma vada asa. De fiecare data cand ma vede nemachiata imi zice"Tu esti fata, nu vreun extraterestru! Nu degeaba exista make-up". De ziua mea chiar m-a tinut cu forta in timp ce ma dadea cu ruj...o experienta ingrozitoare. Hotarasc sa folosesc un gloss foarte dragut care l-am primit cadou de Craciun, de la Ellie, desigur. Tocmai cand imi luam gloss-ul din poseta, mi-am dat seama ca mi-am uitat oglinjoara...Doamne cat de uituca pot sa fiu! Ma uit prin jur, observand o masina cu geamuri fumurii, hotarand ca este solutia perfecta intr-o criza...si tocmai prin asta treceam eu acum. Exact cand am terminat de aplicat gloss-ul cu o nuanta nude pe buze, analizandu-mi inca o data reflexia in geamul masinii, acesta a coborat usor, ochii mei descoperind cei mai frumosi si expresivi ochi verzi vazuti vreodata.