Magicienii: Marele Cataclism

Jack

Jenny a intrat în Yughard. Îl urmărea pe Aldhor, stand foarte aporoape de el pentru a nu se rătăcii. A mers pe o cărare pietruită şi drepată spre intrarea în castel. A intrat în Yughard ... În castel era peste tot tineri magicieni mai experimentaţi, începători, fete şi băieţi de toate vârstele. Fiecare ba încerca o vrajă, ba fugea să nu întârzie la ore. Jenny, l-a început a fost puţin speriată, dar l-a urmat pe Aldhor. Mergrau pe un coridor larg cu tablouri nenumărate pe fiecare perete. Fiecare tablou făcea ceva şi nicun personaj nu stătea nemişcat. Puteai chiar să intri în vorbă cu ele, unele fiind foarte prietenoase. Au ajuns la un tablou imens unde erau picate nişte trepte din piatră ce se pierdeau in lumina soarelui ce străpungea frunzişul copacilor din jur. Aldhor s-a oprit o chlipă l-a tablou după care în mod miraculos a îceput să urce pe scările din tablou.Jenny a ezitat, dar ştia că locul era vrăjit deci orice era posibil. A ridicat piciorul, l-a dus indecisă spre tablou şi... a călcat pe prima treaptă. A început să alerge pe scări pentru a-l prinde din urmă pe Aldhor. A urcat treptele până ce au ajuns la o uşă veche din lemn. Aldhor a deschis-o şi a intrat în încăpere alături de Jenny.

- Prea bine, draga mea, pentru o vreme vei sta aici până îţi voi găsi o cameră.

Încăperea era destul de spaţioasă şi bine mobilată în ciuda uşi care îi ascundea frumuseţea. Încăperea avea două camera, una dintre ele era întunecată, luminată doar de două lumânări de pe un birou. Între cele două lumânări plutea o foaie din care litere se desprindeau şi se roateau în jurul foii asemenea unui trenuleţ după reveneau pe rândul lor...

- Ce acea ... ?

- Foaie la care te uiţi ? s-a auzit o voce străină venind dinspre uşa de la intrare. Aceea e tema mea. Şi ai face bine să nu te apropii ca să nu strici vraja !

- Jack ! Ce ţi-am spus despre politeţe ?... Ea este Jenny şi are acelaşi potenţial ca al tau.

- Hah ! Nu prea cred ca o novice poate să-şi controleze aşa de bine puterile... a spus Jack, rânjind.

- Nu eşti foarte prietenos de felul tănu-i aşa ? a spus

Jenny luând o carte cu ajutorul unei vrăji şi aruncând-o spre el.

Jack a oprit cartea în aer, a lăsat-o să leviteze, după aceea a pus-o la loc pe raft.

- Eşti cam arţăgoasă pentru o fetiţă de zece ani...

- Încetaţi amândoi ! a spus Aldhor pe un ton strident.

Văd că vă cam plac certurile amândurora. Nu mă faceţi să vă pun în aceeaşi cameră tot până ce veţi absolvi ...

- Ea a început, domnule director.

- Destul... ! Am stabilit. Jenny de azi vei împărţi camera cu Jack. Şi zicâd acestea Aldhor a dispărut.

Jenny părea puţin deranjată de decizia lui Aldhor , dar Jack nu era afectat cu nimic. Jack era un tânăr de treisprezece ani, cu părul negru lăsat în plete... se vedea că nu prea îi plăcea să ţină cont de reguli deoarece nici ţinuta sa nu prea era în normele şcolii. Ochii erau de un verde măsliniu şi avea un medalion pe care erau inscripţionate mai multe rune. În ciuda ascpectului sau ce făcea o impresie plăcută Jack era un puşti indiferent, sadic care nu prea ţinea cont de părerile celorlalţi. Trăia după regulile lui şi deşi era aşa de rebel era un magian iscusit şi un talent rar în duelurile magice.

Jenny s-a dus să-şi aranjeze lucurile în camera lui Jack.

- Ce crezi că faci ?

- Mă duc să-mi aranjez lucrurile.