Magicienii: Marele Cataclism

De neînfrânt

Thuroko, aşa zisul ţinut de dincolo de munţi, tărâmul stăpânit de orci era acum copleşit de haos. După moartea conducătorului orcilor toate triburile de orici s-au întors unul împotriva celuilalt. Familii destrămate, sate arse, orci morţi, acesta era peisajul din Thuroko. Totul a început  de la dorinţa nebunescă al lui Orak, moştenitorul tronului de a avea supunere totală din partea tuturor. A aplicat pedese cumplite, a interzis împotrivirea oricui asupra regelui... Se vedea ca vroia să conducă doar el . Revolta a izbucnit când s-a aflat ca dorea să devină nemuritor pentru a putea conduce veşnic. Atunci toate triburile s-au întors împotriva lui, iar în cele din urmă capul lui Orak atârna la poarta castelului. Totuşi orcii nu sunt cele mărinimoase fiinţe şi nici cele mai raţionale ... Mulţi conducători de triburi s-au autoproclamat ca regi şi astfel toate triburile s-au întors unul împotriva celuilat.

Deşi acum toate triburile îşi doreau conducerea peste toatea s-au ridicat doar patru : Toporul Demonic, Tăişul Negru, Leul de Foc şi Urletul Războiului. Astfel locuitorii din Thuroko s-au împărţi în patru tabere. Fiecare din cele patru triburi s-au duelat în bătali epice începând de la lupte sângeroase în câmp deschis până la asedii zdrobitoare. Ani de zile războaiele orcilor au fost de neoprit, sute de orici au căzut la datorie, dar războiul nu dădea semen că s-ar opri. Fiecare trib dorea să-şi impună autoritatea şi apelau la orice truc murdar.

Soarele amiezii ardea palid şi trimitea timid razele prin geamul cetăţi lui Sal'Don , conducătorul Toporului Demonic. Era în mijlocul unei discuţ cu generalii săi.

- Câţi oameni aţi pierdut ?

- Două mii.

- Câţi au pierdut Urletul Războiului ?

- ...

- Câţi ?!!

- Opt sute... cred...

- Nenorociţilor ! a urlat Sal'Don izbind cu toporul în masă. Două mii de soldaţi, iar ei doar opt sute ? ... Cât de cretini aţi putut fii ? Două mii din oamenii noştrii sunt acum doar nişte hoituri, iar voi n-aţi fost în stare să omorâţi nici măcar jumate din câţi am piedut ?

- V-am mai spus majestate Urletul Războiului este de neoprit în camp deschis ?

- Acelaşi Urlet al Războiului ne-a mai dus la Marele Totemuri trei mii de soldaţi acum jumătate de an când ţi-am aprobat idea tâmpită de a-i asedia . Câţi şamani de elită am pierdut atunci ?

- O... sută .

- O sută de şamani de elită ! Crezi că un şaman de elită se obţine aşa uşor ?

- Nu... maiestate. Sal'Don şi-a scos toporul din masă şi l-a îndreptat spre generalul său.

- Dă-mi un motiv pentru care să nu-ţi iau capul pentru incompetenţa ta.

- ... Eu ... ?

- Ne este de folos maiestate. S-a auzit o voce din celălat capăt al mesei

- Cine a vorbit ? a urlat Sal'Don.

- Eu maiestate.

- Ridică-te în picioare !

Toţi orcii au tăcut,iar orcul care vorbise s-a ridicat încet. Era un orc tănăr, cu pielea de un verde crud, cu un cercel în colţul drept din gură şi cu un grad nu prea avansat.

- Dă-mi un motiv pentru ca să-l ţin viţă pe idiotul ăsta şi să nu-I tai capul cu proprii lui colţi din gură.

- Sub comanda lui armata nu s-a plâns până acum şi