Magicienii: Marele Cataclism

O prăjitură

              ,,- Nenorocito mi-ai ars sigiliul!

- Scuze nu am vrut.. Se poate reface ?

- Mi-a luat o vacanţă să-l fac şi-mi trebuie în zece minute !''

După ce Jenny a plecat Jack a cazut pe gânduri . Se gândea la eventualele posibilităţi, la scuze banale, dar formulate într-un mod plauzibil. Într-un final a hotărât că cea mai bună alternativă era... să chiulească.Nu era mare lucru pentru el,obisnuia să chiulească.Multe dintre ore i se păreau plictisitoare aşa că atunci cînd nu găsea ceva mai bun de făcut pleca... pleca adesea şi de unul singur şi se plimba aiurea prin oraş, aşa că nu a ezitat.

A ieşit pe poartaZughardului, lăsându-şi în urmă pleata de neagru intens ce îi flutura...

- Un sigiliu ?Asta e o vrajă foarte complicată, domnişoară Jenifer...Nu prea ai cum s-o faci la vărsta asta.

- Nu există nicio posibilitate?

- Îmi pare rău...dar nu se poate.Şi nu văd la ce ţi-ar trebuii aşa ceva. Toate se vor învăţa la timpul lor.Prea bine dragii mei,ne vom vedea curând şi spunând acestea domnişoara Jasness a dispărut într-un nor de fum negru. Imediat uşa s-a deschis şi toţi tinerii magicieni au ieşit. Afară căpitanul din tablou cânta un cântec marinăresc:

- Ce vom face cu marinarul cel beat ?... Ce vom face cu marinarul cel beat ?... Ce vom face cu marinarul cel beat ?...în toiul dimineţii... Hahahaha, rădea cpitanul lăsandu-se să se vadă, sub mustaţa sa albă, dintiţii săi îngălbeniţi.Aveţi mare noroc copilaşi că o aveţi pe domnişoara Jasness ca prim îndrumător.

- De ce e aşa un mare noroc să o avem dacă, oricum anul viitor nu va mai fii dumneaei ? a întrebat un băiat din grup.

- Ooo, nu ai nici cea mai mică idee...Primul îndrumător este cel mai important pentru că el va fi desemnat ca protector al clasei...

- Şi ce e aşa important la un protector? au întrebat mai mulţi dintre copii.

Căpitanul a răs scurt şi a rănjit pe sub mustaţă.

- Păi, tineri mateloţi, protectorul unei clase este persoana care va învăţa acea clasă arta duelurilor magice... Ohohohoh, şi, deşi predă o materie plictisitoare şi e în floarea vârstei ea este una dintre cele mai puternice magiciene din întreg Azratharul... chiar şi în rândul orcilor ea este recunoscută.

Jack se plimba de unul singur pe străzile Karganului. Deşi Yughardul se ridica glorios făcand concurenţă cu turnurile castelului regal lui nu-I plăcea acel loc. Nu suporta de fel persoanele nobile aşa că se îndepărtase cât mai mult şi se plimba pe o străduţă populată de negustori.Din fiecare colţ răsuna căte un strigăt al vreonui negustor: ,, Carne! carne proaspătă'' , ,,Cele mai bune haine, lucrate manual şi cu cele mai frumoase broderii '' etc. Lui Jack îi plăcea atmosfera aceasta, mai ales cand ii vedea pe copii negustorilor cum se jucau, îi aduceau aminte de copilărie şi de viaţa sa înainte să fie descoperit de Aldhor. Stra negustorilor era cmoplet diferită de cele din jurul Yughardului, mai ales că pe acolo nu prea megeau oamenii de rand, deoarece era acel cod nescris al societăţii. Dar lui Jack nu-i păsa de acest cod, cand era mic se plimba pe orice stradă dorea. Pungaş mai mare ca el nu exista, adesea fiind un copil foarte agil se plimba pe străzile nobililor şi şe fura banii fără ca ei să observe, era aproape la fel de iscusit ca un magician... Însă micul pungaş nu s-a schimbat ci doar a învăţat trucuri noi. De asemenea era şi un mic artist, multă vreme graffitiurile lui au fost un mister pentru poliţie. Un graffiti mai nou apărut ce se afla în capătul străzii i-a stârnit interesul aşa că s-a îndreptat spre el.Era scris pe un perete al unei case dărăpănate cu un roz intens ,,Jinx''. Jack a vrut s-ă se apropie şi mai mult dar doi bărbaţi, imbrăcaţii în nişte tunici negre s-au apropiat de el.