Harlequin

Fugind de trecut

Am ales să fug o perioadă. Toate locurile îmi amintesc de el și de cât de slabă am devenit . Reflexia îmi e străină. Nu recunosc acea persoana ce îmi zâmbește trist din oglinda de la baie. Fug. Nu mai vreau...

Peste o săptămână

Oamenii sunt veseli și dornici de cunoaștere. Îmi place Londra. Diversitatea mă atrage, făcându-mă curioasă. Sunt liniștită pentru un moment . Grijile au rămas acasă.
Decid să pornesc la cumpărături , doar se apropie anul nou. Am nevoie de o ținută nouă.

New Year's Eve

Adam Lambert îmi încântă simțurile , atât vizual cât și auditiv. E un bărbat frumos, păcat că nu am șanse . Dansând pe muzica lui, uit de anul nenorocit de care am avut parte.

Simt două brațe puternice înconjurându-mi talia, îi simt respirația pe gât, apoi o șoaptă îmi încântă urechile «Un an nou fericit, frumoaso. »
Vocea aceea...Alek?

Dau să mă întorc, dar deja străinul misterios e pierdut prin mulțimea exatiazata de intrarea în noul an.

Peste două săptămâni

Muncesc încontinuu, fără a-mi lua liber. Mă țin ocupată și obosită. Nu mai am timp de prieteni, nu am timp nici măcar să mă odihnesc. Îmi voi lua weekendul liber, am nevoie de odihnă.
Uff, iar sună telefonul când somnul e mai dulce?
-Alo, răspund în sictir.

-Cineva are o zi proasta, chicotește Alek.

-Păi doar am căzut de acord asupra faptului că sunt proastă. Nu degeaba sunt blondă, îi răspund sarcastic.

-La 18:00 să fi la 18 Lounge by Embassy.

-O întâlnire, chițăi eu uimită.

-Ia-o ca pe o ocazie de a ne cunoaște mai bine, spune el înainte să îmi închidă telefonul în nas.

Rămân cu telefonul lipit de ureche, încercând să îmi dau seama în ce mă bag. Simt că trebuie să stau departe de el, și totuși, mă intrigă. Acum, am altă problemă. Ce să port? Decizii...decizii...

Mă uit panicată spre ceas și îmi dau seama că întârzii. Mă încurajez cu zicala "ce e bun se lasă așteptat " deși, urăsc să nu fiu punctuală.
Mă mai privesc pentru ultima dată în oglinda, înainte să ies din casă. Sunt mulțumită de alegerea făcută. Blugi skinny cu talie înaltă, negrii, ce îmi pun silueta în valoare. O bluză ce îmi lasă umerii goi și se termină cu un centimetru deasupra blugilor, dându-mi o alură sexy. Pantofii roșii, fiind singura pată de culoare din ținuta mea all black.

Intru în restaurant, căutându-l cu privirea. Când îl zăresc, pot spune că arată mai bine decât îmi amintesc. O să fie interesant...

-Ai ajuns, spune în timp ce îmi întinde un trandafir roșu.

Roșu? Măcar e frumos și bogat, aș putea spune că e cel mai frumos trandafir văzut vreodată.

-Dacă nu ajungeam, te anunțam printr-un mesaj. Știu că timpul e prețios pentru fiecare.

Chelnerul ne aduce comanda, eu alegând un vin rosé. Aleg să sparg liniștea ce s-a așternut între noi.

-Cu ce te ocupi?

-Am preluat afacerea familie, e tot ce îmi spune pe un ton tăios.

Hmm...e un subiect delicat. Dar nu mă intimidezi.

-În ce domeniu se desfășoară această afacere?

-Arme, îmi mârâie răspunsul.

Nu mai insist pe subiect, el nu vrea să îmi răspundă iar eu mă enervez.

-De ce dealer la cazino? mă întreabă el curios.

-Îmi place să observ oamenii, atunci când pariază sume mari, speranța, licărul din ochi atunci când își dau seama că pierd...îi învăț și ajung să le anticipez mișcările înainte ca măcar să se gândească la ele, îi răspund cât mai sincer.

Restul cinei a decurs normal, fără tensiuni între noi.

-Ști să conduci? mă întrebă Alek din senin.

-Sunt cel mai bun șofer pe care o să îl întâlnești vreodată, spun fără pic de modestie.

-Să te vedem, aruncă bomba, urmată de un zâmbet ștrengăresc.