"Trebuie să vorbim..."

23 3 3
                                        

~10am~sâmbătă ~
*zdraaaang *
-Oh!
Nimic nu cred ca pot ura mai sincer decât aceast sunet infernal scos de către ceasul de lângă pat, semn ca e timpul sa ma trezesc! deschid ochii alene, și încet îmi deplasez mana către ceas în încercarea de al opri. Simt cum o mana calda îmi mângâie creștetul.
-Insfarasti te-ai trezit!
Imediat am recunoscut aceasta voce . Îmi ridic brusc privirea și nu îmi vine sa cred ce vad..
-Mamaaa!
Fără sa mai spun nimic sar la gatul ei și o îmbrățișez tare, tare! În acel momentul tata își face și el apariția . Stătea rezemat de tocul ușii și cu un zâmbet larg pe fata se uita la scena "mamă-fiica " care tocmai avea loc.
Ma uit la cei doi și nu îmi vine sa cred. Părinții mei sunt plecați de câțiva ani în america, pe mine lăsându-mă în grija Marei (menajera. Dar pentru noi e parte din familie)
-Ma bucur enorm sa va vad.. Dar.. Cum de a-ți venit asa brusc , fără ca măcar sa ma anunțați ? S-a întâmplat cumva ceva? Întreb eu îngrijorată.
-Nu, draga mea! Doar am vrut sa îți facem o mica surpriza!
-Haide , am pregătit micul-dejun! Spune tata
-Hmm... Sa ghicesc. Cumva ai făcut "celebrele tale clătite"? Spun eu foarte încântată
-Evideent! Spune el amuzat .
Sar din pat ca arsa și ma îndrept către bucătărie.
După ne așezăm cu toții la masa atmosfera se schimba brusc , și observ cum din când în când își arunca priviri intre ei. Toată ziua au făcut asta.
Ma duc la ei nervoasa, sătulă sa ma prefac ca nu observ nimic ..
-Gata! Spuneți-imi care-i treaba! Clar se întâmplă ceva !
Ii observam cum se uitau la mine confuzi, amândoi începând sa se bâlbâie.
-Da...pai.. Adevărul e ca..
-Ce s-a întâmplat?! Spun eu din ce în ce mai agitata
-Trebuie sa vorbim, spune tata
Ne așezăm cu toții pe canapea.
-Uite , draga mea... Îmi spune mama ținându-ma de mana. În realitate, din cauza unor probleme pe plan financiare suntem nevoiți sa vindem aceasta casă. Luni o sa vina viitorul proprietar.deci..
-Poftiiim?! Nu se poate.. Asta sigur este o gluma foooarte proasta!
-Din păcate nu, spune tata
-Atunci.. Eu și Mara unde o sa stam? Întreb eu șocată
-Un vechi prieten ne-a făcut rost de un apartament în Berlin.
-Berlin?!
-Da. Te-am înscris în unul dintre cele mai prestigioase licee de acolo, iar totul este aranjat. Maine o sa te ducem noi acolo, iar după o sa mergem direct la aeroport pentru ca nu o sa mai putem rămâne.

Ochii mi se umplu de lacrimi și fără sa mai am puterea sa spun ceva plec în camera mea.

Un nou început..Povești de care să fii obsedat. Descoperă acum