"Trebuie să vorbim..."

23 3 3
                                    

~10am~sâmbătă ~
*zdraaaang *
-Oh!
Nimic nu cred ca pot ura mai sincer decât aceast sunet infernal scos de către ceasul de lângă pat, semn ca e timpul sa ma trezesc! deschid ochii alene, și încet îmi deplasez mana către ceas în încercarea de al opri. Simt cum o mana calda îmi mângâie creștetul.
-Insfarasti te-ai trezit!
Imediat am recunoscut aceasta voce . Îmi ridic brusc privirea și nu îmi vine sa cred ce vad..
-Mamaaa!
Fără sa mai spun nimic sar la gatul ei și o îmbrățișez tare, tare! În acel momentul tata își face și el apariția . Stătea rezemat de tocul ușii și cu un zâmbet larg pe fata se uita la scena "mamă-fiica " care tocmai avea loc.
Ma uit la cei doi și nu îmi vine sa cred. Părinții mei sunt plecați de câțiva ani în america, pe mine lăsându-mă în grija Marei (menajera. Dar pentru noi e parte din familie)
-Ma bucur enorm sa va vad.. Dar.. Cum de a-ți venit asa brusc , fără ca măcar sa ma anunțați ? S-a întâmplat cumva ceva? Întreb eu îngrijorată.
-Nu, draga mea! Doar am vrut sa îți facem o mica surpriza!
-Haide , am pregătit micul-dejun! Spune tata
-Hmm... Sa ghicesc. Cumva ai făcut "celebrele tale clătite"? Spun eu foarte încântată
-Evideent! Spune el amuzat .
Sar din pat ca arsa și ma îndrept către bucătărie.
După ne așezăm cu toții la masa atmosfera se schimba brusc , și observ cum din când în când își arunca priviri intre ei. Toată ziua au făcut asta.
Ma duc la ei nervoasa, sătulă sa ma prefac ca nu observ nimic ..
-Gata! Spuneți-imi care-i treaba! Clar se întâmplă ceva !
Ii observam cum se uitau la mine confuzi, amândoi începând sa se bâlbâie.
-Da...pai.. Adevărul e ca..
-Ce s-a întâmplat?! Spun eu din ce în ce mai agitata
-Trebuie sa vorbim, spune tata
Ne așezăm cu toții pe canapea.
-Uite , draga mea... Îmi spune mama ținându-ma de mana. În realitate, din cauza unor probleme pe plan financiare suntem nevoiți sa vindem aceasta casă. Luni o sa vina viitorul proprietar.deci..
-Poftiiim?! Nu se poate.. Asta sigur este o gluma foooarte proasta!
-Din păcate nu, spune tata
-Atunci.. Eu și Mara unde o sa stam? Întreb eu șocată
-Un vechi prieten ne-a făcut rost de un apartament în Berlin.
-Berlin?!
-Da. Te-am înscris în unul dintre cele mai prestigioase licee de acolo, iar totul este aranjat. Maine o sa te ducem noi acolo, iar după o sa mergem direct la aeroport pentru ca nu o sa mai putem rămâne.

Ochii mi se umplu de lacrimi și fără sa mai am puterea sa spun ceva plec în camera mea.

Un nou început..Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum