COMPLEX (+18)

Capitolul V

Stau cocotata pe scaunul din bucatarie alaturi de Rebeca si infulecam cu o pofta de lup fursecurile cu ciocolata facute de Greta. Cred ca m-am ingrasat 5 kg de cand lucrez in casa familiei Toma, dar nu imi pare rau deloc. Barfim ultimele noutati mondene si ma gandesc ca nu m-am uitat atat de mult la televizor in viata mea. Greta a insistat in a avea insalat un micut tv in bucatarie ca sa poate urmari stirile, iar in rest e atacat de Rebe ce trebuie neaparat sa stie cine cu cine s-a intalnit, sarutat, inselat. Imi sprijin capul in podul palmei si imi repet in minte intrebarea "De unde Dumnezeu m-a apucat pofta asta de cunoastere asa brusc?" , rasul ma bufneste involuntar si ma trezesc in fata unei situatii ciudate, aceea de a ii explica Rebecai ca ma doare fix in cot de tot ce fac maimutele alea la televizor, dar totusi ma holbez la ele si exclam la fiecare chestie. Purtam o discutie destul de aprinsa in care eu imi sustin punctul de vedere, acela ca toate asa-zisele celebritati de la momentul actual sunt niste inculti ordinari, in timp ce noua mea buna prietena zbiara ca nu cumva sa indraznesc sa ma iau de "puii ei". Printe hohote de ras si tonuri ridicate isi face prezenta un marait gutural inconfundabil al unei viespe cu chip uman, care spre marea mea neintelegere are si un nume, Simina.

- Poate nu ati realizat ca este aproape ora cinei, iar celor mici le este deja foame. Miscati-va fundurile.

Vocea ei seamana cu sunetul scos de o unghie pe tabla, scartait ce iti face pielea de gaina. Are o atitudine autoritara de fata cu toti ceilalti angajati, iar in ultima perioada in special cu mine, caci ii arat afectiunea mea de fiecare data cand am ocazia. Ma bucur totusi ca Rebeca a inceput sa imprumute din comportamentul meu replicile ce i le adreseaza, iar asta o face si mai irascibila pe doamna Viespe-n-cur. Ha! Asta e buna! Trebuie sa i-o zis Rebecai.

- Ne puteti ierta purtarea vreodata, doamna Viespe-n-cur? spun printre rasete si ma uit la ea cum isi mareste ochii pe sub ochelari si stramba din gura. Iese ca o vijelie din bucatarie si zbiara sa ne miscam mai repede.

- Nu pot sa cred ca i te-ai adresat asa, Melania! Nu e respectuos deloc.

- Haide, Gretti! Ma calca pe nervi. In primul rand nu ea m-a angajat si in al doilea rand ar cam trebui sa isi tina gura tinand cont de faptul ca noi toti ii facem treaba! Pana la urma ea ce rol are in casa asta, ca nu inteleg?

- Ti-am mai spus. Este prietena si confidenta doamnei Maria.

- Scuteste-ma! Poate au uitat in ce secol traim, dar confidentele din ziua de azi nu sunt platite cash de neveste, ci sexual de barbati!

Socul de pe fata Gretei imi provoaca o oarecare urma de regret pentru ce am spus, dar rasul subtire al Rebecai ma face sa uit rapid. Ii dau un cot si ne apucam sa scoatem vesela si tacamurile revenind rapid cu picioarele pe pamant. Servim primul fel si observ ca tanarul copil nu a coborat la masa. In ultimele doua saptamani nu prea l-am vazut la fata, lucru ce m-a mirat si probabil intristat? M-a intristat? Nu, ce naiba! Am innebunit, gata! Week-endul viitor sunt libera si deja mi-am facut planuri destul de incinse cu Liviu. Mai ales ca ma simt destul de incordata in fiecare seara cand trag ocheade unui trup perfect ce joaca tenis! Uite-te si tu! Parca am ajuns la concluzia ca nu avem timp de vise si de tampenii. Dar nu pot spune ca imi displace cand ma atinge usor de fiecare data cand trece pe langa mine sau cand imi face cu ochiul. Ma prefac deranjata, dar copilul naibii ma dispera la nebunie si pun pariu ca stie asta! Ma asteptam sa il vad destul de des prin casa si am ramas surprinsa cand am auzit de la Mihail ca tanarul domn Toma este in fiecare dimineata la facultate, apoi il ajuta pe tatal sau la afaceri. Am aflat apoi ca au un lant de magazine cu utilaje agricole sau piese pentru utilaje sau ceva de genul asta, si cateva restaurante selecte. Surprinsa am fost mai mult cand am auzit ca el chiar face ceva, spre deosebire de ceilalti copii de bani gata! Adica, au fost seri in care nu a venit la cina, in schimb domnul Seba da, si a precizat ca fiul sau termina cateva negocieri cu un fermier din Moldova. Nu vreau sa sufar de vreun complex de inferioritate, dar nici nu vreau sa il ridic in slavi. In fond, prost sa fi noroc sa ai! Orice om intreg la minte ar actiona si ar lupta cand are totul deja servit de la viata. Acum lupta tu, Melanie saracacioasa, sa negociezi nu stiu ce utilaje cu fermierii, cand tot ce stiu despre agricultura este ca se planteaza seminte si se scot roadele. Sunt trezita din visare cand ii aud vocea spunand "Buna seara" si il urmaresc cum se aseaza elegant la masa si ma priveste fix in ochi. Imi bubuie de doua ori inima inainte sa imi sara in gat si simt roseata cum imi cuprinde urechile. La dracu, inca nu am uitat scena din bucatarie si nici suflul lui in urechea mea cand m-a intrebat daca m-a mai emotionat cineva ca el. La dracu, nu! Ochii lui ii fixeaza in continuare pe ai mei si isi deschide buzele sa spuna ceva, in fantezia mea fiind ceva mult mai dragastos si fierbinte decat ce i-a iesit pe gura.